Lălăială, năclăială, mocirleală

Cam așa trebuie caracterizată temporizarea în a adera la moneda euro.

Lălăială, pentru că totul se mișcă haotic, fără a avea o strategie clară, cu pași de urmat. Totul parcă este cu încetinitorul, a la relanti, ca în cinematografie, unde vrea să se ridiculizeze anumite lucruri sau să se evidențieze că timpul se derulează lent, încet, pe loc și deloc, vorba moldiveanului.

Năclăială, pentru că într-o atmosferă ambiguă nu sunt stabilite măsuri concrete legate de viteză, calitate și mai ales acuratețea fazelor ce trebuie traversate. Cumâinile mânjite, lipicioase, lunecoase, nu există nicio siguranță că vasele de porțelan fin chinezesc, nu vor fi scăpate din mână și nu se vor face țăndări.

Mocirleală, căci nu se cunosc problemele, soluțiile posibile și mai ales cine sunt respomsabilii  stabilite, cunoscând care sunt măsurile și sancțiunile pentru cei care nu-și fac treaba ca lumea. În management, se știe că între o soluție bună și una foarte bună există diferențe de zeci sau sute de milioane de euro.

Deci, este necesară trecerea la muncă cu creier la toate nivelurile, începând cu cel tehnic la BNR și continuând cu guvernul care trebuie să se miște, nu doar să mimeze.

(29 aprilie 2017)