Reșapații. Expirații

Azi mă voi ocupa de două cate gorii de indivizi care ne bântuie viața ca niște stafii și nu ne lasă să trăim și noi ca oamenii.
Reșapații sunt acei indivizi care și-au trăit traiul și-au măncat mălaiul. Ei au arătat la vremea lor ce știu, ce sunt în stare și cât de mediocrii sunt. Aparițiile lor publice au fost caracterizate prin:
- lozinci repetate cu obstinație;
- vocabular limitat;
- utilizarea unei limbi de lemn ușor șlefuite;
- adresarea unui grup țintă sensibil la punga de mălai;
- îmbrăcăminte proletariană;
- goana după voturi bazate pe săruturi nefirești;
- utilizarea turismului electoral;
- punerea moacelor lor pe afișe de calitate artistică îndoielnică;
- pupături exact în zonele moi ale celor mai puternici și de succes;
- dorința de a fi ceva, undeva, nu cândva, ci acum;
- lipsa de detașare.
Un reșapat încărcat de insuccese, dorește după un timp să realară în viața publică sub altă formă, încercând schimbări radicale în sensul că:
- evită utilizarea de lozinci;
- își diversifică vocabularul întroducând englezisme precum oportunitate, locație, focusare,
  implementare, dar și expresii complete precum good day, everybody;
- folosirea unui discurs dinamic, direct și colorat;
- schimbarea grupului țintă, mai elevat care ține la pedigree;
- se îmbracă ușor ostentativ cu haine de firmă;
- lasă impresia că nu dorește voturi ci binele comunității;
- oferă spectacole gratuite în săli speciale și turism culinar rafinat;
- pe afișe se află imagini de un mare rafinament;
- o oarecare detașare, evitând contactele cu persoanele cu mare notorietate, fiind ambigui;
- lasă impresia acelei suficiențe care nu-i mai determină să devină nici cineva, nici undeva și nici
  cândva;
- simulează detașarea absolută.
Acum când se va declanșa campania electorală, vor apare nenumărați reșapații. Unii vor avea succes, alții vor cădea în ridicol și daca înainte obținuseră și ei să zicem 17,21%, în alegerile din 2016 vor obține scoruri de tot râsul.
Expirații sunt asemeni produselor ieșite din termenele de garanție care se fleoșcăiesc, își schimbă culoarea și put înfiorător. Să vezi un individ încătușat, stătut la beciul domnesc și scurgându-se ca un lichid uleios că acum prinde aripi și-și dorește voturile maselor, este ceva înfiorător.
Ei se cred în continuare pe cai mari și:
- exersează același limbaj;
- cred că sunt iubiți deși au fost dovediți hoți notorii;
- ies în public de parcă nu s-ar fi întâmplat nimicȘ
- pe televiziuni zic că ies învingători din primul tur;
- repetă promisiunile deșarte aruncate în campaniile precedente;
- consideră că au câștigant anterior fără a ăferi decăt propriile idei;
- se consideră absolut nevinovați deși realitatea este alta;
- li se oferă spații generoase la tv ca pușcăriași nu ca potențiali edili;
- fac pe înțelepții care acum emană idei geniale după ce au stat la mititica;
- par a fi generoși mai ales cu marii lor dușmani;
- au făcut pace la pârnaie cu adversarii lor de o viață;
- se pocăiesc amarnic;
- par a fi plini de bunătate, zicând ca așa au fost întotdeauna;
- se imbracă decent;
- nu mai sunt spumoși, ci rezervați;
- au pauze în răspunsuri simulând efortul de a căuta cuvintele potrivite deși le au demult.
Expirații care își doresc în adâncul sufletului măreție, pozează în dezinteresați și mai ales spun ca poporul îi vrea acolo sus de unde zornăitul de cătușe i-a scos.
Au în mintea lor îngustă o poziționare a lor în rândul marilor bărbați dați de acest pământ, strecurându-se cu nerușinare printre Ștefan, Mihai, Mircea, Carol căci ei încă mai cred în transferul de notorietate spre ei.
Atît reșapații cât și expirații, miros a hoit politic.

(5 martie 2016)