Sistemul educațional, cu rădăcini în lăcomie și în ambiții

Lăcomia este una din metehnele omului, iar ambiția prostească este și ea un defect imposibil de corectat. Lăcomia și ambiția sunt cele două surse ale prăbușirii sistemului educațional din spațiul mioritic și ele au generat analfabetismul funcțional la generații întregi de tineri.
Ne naștem egali, dar suntem diferiți. Unii dintre noi sunt mai înalți, altii dintre nou sunt ceva mai scunzi. Unii dintre noi sunt bruneți, iar alții dintre noi sunt blonzi sau șateni. Unii dintre noi au ochii verzi, alții au ochii negri, alții au ochii albaștri și sunt și oameni cu ochii căprui. Nici în ceea ce privește forța fizică nu suntem la fel, cum nici în ceea ce privește talentele nu suntem trași la indigo.

Societatea are prostul obicei de a organiza întreceri și de a-i pune pe oameni la același start și în acest fel este stârnită ambiția părintelui mai ales, de a-l impune pe fiul sau pe fiica sa ca fiind cel mai bun, respectiv, cea mai bună, uzând de mijloace dintre cele mai variate.

Când își duce copilul la clasa a I-a, părintele își visează odrasla la finele anului pe scenă obținând premiul întâi cu coroniță și începe să lupte pentru a-și atinge acest obiectiv. Armele sunt extrem de variate și de foarte puține ori sunt și corecte.

S-a creat mitul liceelor cele mai bune din oraș. Părinții doresc pentru copiii lor tot ceea ce este cel mai bun, deci să ajungă să fie elevi la cel mai bun liceu. Așa a apărut punerea elevilor la aceeași linie de start, adică la examenul național de la terminarea clasei a VIII-a cu subiecte unice, cu corectarea securizată, cu clase de exerciții, cu rezumate. Dorința firească a părinților a fost exploatată de cei lacomi care:

- au dezvoltat industria meditațiilor,

- au generat rezumatele și au impus memorarea lor,

- au creat clase de probleme de matematică și pașii de rezolvare,

- au impus baremuri rigide de corectare,

- au asigurat comparabilitate totală a tezelor.

În acest fel s-a dezvoltat învățământul bazat pe memorare de texte, pe care elevii nu au capacitatea de a le explica, pentru că nu sunt creațiile lor și în acest fel, elevul a fost transformat într-un robot care a citit textul, l-a memorat, îl recită, fără să înțeleagă nimic din ceea ce spune, devenind fără voia lui, analfabet funcțional. Am fost președinte de comisie de bacalaureat și am văzut elevi care vorbeau perfect despre balada Miorița, fără să fi citit-o, cum tot așa procedau și în legătură cu romanele lui Liviu REBREANU, pe care nu le citiseră, dar știau să recite rezumatele de nota 10, notă care nu era a lui, dar o obținea.


(17 septembrie 2025)