Dacă privesc în urmă, îmi dau seama că facultatea din ziua de azi este total diferită de facultatea de pe vremea mea, căci eu am fost student în intervalul 1965 - 1970.
Pe vremea mea, nu existau universități particulare.
Pe vremea mea, numărul de facultăți și numărul de specializări erau extrem de mici.
Pe vremea mea, numărul de locuri la admitere era planificat.
Pe vremea mea, examenul de admitere la facultate era examen serios și a fi student însemna ceva.
Pe vremea mea, durata studenției era de 5 ani și nu erau credite transferabile.
Pe vremea mea, un examen nu se dădea până trecea studentul sau murea profesorul.
Pe vremea mea, studenții aveau cel puțin 36 de ore pe săptămână în 6 zile din săptămână.
Pe vremea mea, sesiunea de examene avea cam 30 de zile.
Pe vremea mea, disciplinele în proporție de 80% erau cu durata de un an și aveau cel puțin 28 cursuri.
Pe vremea mea, nota de la examen nu se contesta de student, căci profesorul era profesor.
Pe vremea mea, studenții nu aveau servici, căci seminariile și cursurile trebuiau pregătite temeinic.
Pe vremea mea, studenții petreceau zilnic cel puțin 3 ore în bibliotecă să învețe.
Pe vremea mea, prezența la cursuri era obligatorie.
Pe vremea mea, lucrarea de diplomă, licența de azi, necesita un efort intens de un semestru.
Pe vremea mea, nu existau universități particulare.
Pe vremea mea, numărul de facultăți și numărul de specializări erau extrem de mici.
Pe vremea mea, numărul de locuri la admitere era planificat.
Pe vremea mea, examenul de admitere la facultate era examen serios și a fi student însemna ceva.
Pe vremea mea, durata studenției era de 5 ani și nu erau credite transferabile.
Pe vremea mea, un examen nu se dădea până trecea studentul sau murea profesorul.
Pe vremea mea, studenții aveau cel puțin 36 de ore pe săptămână în 6 zile din săptămână.
Pe vremea mea, sesiunea de examene avea cam 30 de zile.
Pe vremea mea, disciplinele în proporție de 80% erau cu durata de un an și aveau cel puțin 28 cursuri.
Pe vremea mea, nota de la examen nu se contesta de student, căci profesorul era profesor.
Pe vremea mea, studenții nu aveau servici, căci seminariile și cursurile trebuiau pregătite temeinic.
Pe vremea mea, studenții petreceau zilnic cel puțin 3 ore în bibliotecă să învețe.
Pe vremea mea, prezența la cursuri era obligatorie.
Pe vremea mea, lucrarea de diplomă, licența de azi, necesita un efort intens de un semestru.
Pe vremea mea, practica în producție era extrem de strictă și chiar făcea legătura cu producție.
Pe vremea mea, toamna se mergeadouă sau trei sau patru săptămâni în practică agricolă.
Pe vremea mea, nimic nu se baza pe memorare, ci pe muncă, pe raționamente și pe construcții proprii.
Pe vremea mea, nu exista internet, nu existau rețele de socializare și nici telefoane mobile.
Pe vremea mea, existau calculatoare electronice, nu ca acum și nici așa de multe, dar existau.
Nu spun că ceea ce a fost pe vremea mea a fost bine, dar am scris aceste rânduri pentru a se vedea că societatea a evoluat, cum era și normal, dar trebuie văzut dacă risipa de acum este benefică în comparație cu ceea ce se întâmpla pe vremea mea, când omul care termina o facultate, lucra în domeniul în care se specializase, în timp ce acum, cred că prea mulți absolvenți de facultate lucrează în domenii care nu au legătură cu studiile absolvite sau au locuri de muncă destinate oamenilor fără studii superioare.
(17 septembrie 2025)
No comments:
Post a Comment