Negarea evidenței și dicriminările

Suntem martorii unor transformări care mă duc cu gândul la piesa Gaițele unde Aneta DUDULEANU are o replică:
- Trăii, să mă văd și moartă!
Vedem cum nu se mai folosesc termeni precum gras, negru, pitic, alb de către unii, dar le sunt acceptabile altora, care, zic ei, sunt în problemă. Vedem cum se operează pe titlurile unor opere de artă. Am văzut cum au fost pângărite statui, tablouri de către unii în numele unor teorii oarecare, progresiste, zic ei. este adevărat că apele tulburi scot la iveală gunoaiele și că revoluțiile sunt asemenea unor tăvăluguri care mătură totul în cale, iar omenirea cunoaște numeroase exemple mai vechi și mai noi de distrugere a unor opere de artă și a unor lucrări științifice, care ne-au tras înapoi sute și sute de ani.

faptul că evidența este negată, nu-i face pe oameni nici mai buni, nici mai înțelepți, căci cele cinci simțuri sunt funcționale și faptul că atunci când vedem o persoană grasă, ne reprimăm în a spune om gras și vom spune om corpolent sau nu vom spune nimic, nu înseamnă că ochiul nostru nu a perceput că persoana cu pricina este un om gras și că deciziile pe care le luăm fără a le verbaliza vor fi cu totul altele.

Va fi în toate cazurile de discriminări tacite, de inventarea de motive prin care ceea ce era evident și ne exprimat, să devină realitate justificată. Știm cu toții că de multe ori acceptăm că gusturile nu se discută, dar elementele de transparență ne obligă să fundamentăm deciziile definind criterii care ascund exact ceea ce evidențele nu ne permit să le exprimăm, pentru că există legi care sancționează exprimări prea lejere. Am văzut cum un muzician de etnie romă folosește cuvântul țigan, ceea ce este interzi prin lege, ceea ce în opinia mea este o discriminare, în sensul că nici persoanele de etnie romă nu trebuie să folosească acel termen. Am văzut filme americane în care artiști mari afro-americani folosesc cuvântul negru, ceea ce nu este permis celorlalți cetățeni americani. Tot un fel de discriminare este și acolo.

Societatea a evoluat foarte mult și este normal ca dinamica socială să fie reflectată adecvat în vocabular, în comportament, în modul concret de manifestare al fiecăruia dintre noi. Eu nu cred că trebuie să existe legi care să dea voie la ceva sau să interzică ceva. Experiența istorică, nivelul de educație al fiecăruia dintre noi este acela care definește modul de a vorbi, de a face referire la o persoană sau la alta, iar apărarea demnității persoanei este esențială, cu atât mai mult în epoca în care trăim, când performanța nu ține seama nici de culoarea pielii, nici de înălțime, nici de culoarea ochilor, nici de abundența părului de pe scalp, nici de felul în care ne deplasăm, ci de ceea ce fiecare dintre noi este capabil să arate că știe să facă.

Datoria societății este de corecta neajunsurile pe acre fiecare dintre noi le are, de a permite dezvoltarea fiecăruia dintre noi și de a crea acel context favorabil evoluției noastre neîngrădite de restricții artificiale, de conjunctură, căci numai așa ne manifestăm ca ființe umane demne, egale și independente. Omenirea are istoria ei de care trebuie să se țină seama pentru a ști de unde venim, pentru a defini corect drumul spre care mergem în viitor, ori a nega trecutul sau a-l modifica este o soluție acre alterează ireversibil decizii pentru viitor și rezultatul este imprevizibil, dar cu probabilitate ridicată de a fi nefast. Biblioteca din Alexandria a fost arsă în anul 391 e.n., Acropole a fost distrus de o explozie în secolul al XIX-lea, statuile lui Buda din Afganistan au fost demolate prin 2015 de talibani. Și comuniștii au topit statui, au demolat monumente, au rescris istoria țării, dar adevărul iese la suprafață ca untdelemnul.



(11 decembrie 2023)