Aceeași meteahnă: alții sunt de vină!

Deși realitatea ne izbește violent în figură și ne arată că suntem unde am ajuns numai și numai din cauza noastră, continuăm să arătăm cu degetul în tot felul de direcții, spunând că alții sunt de vină, deși vina, dacă există și așa ceva, este la noi în ogradă. 
Nu avem autostrăzi că nu avem autostrăzi.
Nu avem spitale regionale, că nu avem spitale regionale.
Nu avem trenuri de mare viteză, că nu avem trenuri de mare viteză.
Nu avem un laureat al premiului NOBEL, că nu avem un laureat al premiului NOBEL.

De la petarda lui LEON NICA până la sunetele de joasă frecvență dintr-un microbuz este o distanță de 34 de ani și vor mai fi și alte evenimente din timpul Revoluției Române, ce vor avea explicații dintre cele mai interesante, iar cine are răbdare să citească articolele din cotodianul România Liberă scrise de Petre Mihai BĂCANU va afla despre serviete diplomat care aveau  mitraliere încorporate, dar și despre cadavre cu semnul împușcării drept în frunte, exact cum erau și tablourile din Muzeul național de Artă. Când ne apucăm să facem o cercetare științifică și Revoluția Română cere o cercetare științifică, este nevoie să se lucreze cu documente și cu probe materiale. Este destul de crezut că niște foști nomenklaturiști au reușit să facă minuni, în contextul în care înainte de 22 decembrie 1989 nici musca nu bâzâia fără voie de la cc al pcr și nimeni nu trebuie să uite cât de mult a fost hărțuită dizidenta  Doina CORNEA. Să luăm autorii scrisorii celor șase. Gheorghe APOSTOL era un fost nomenclaturist, care la Revoluție avea 76 de ani, scos din funcții de 20 de ani, adică în 1969 pentru  erori grave care i-au fost imputate într-un congres al pcr. Alexabdru BÂRLĂDEANU era și el un fost nomenclaturist de 78 de ani și care după 1964 a fost trecut pe poziții neimportante în partid. Corneliu MĂNESCU avea 73 de ani la Revoluție și fusese ministru de externe, dar treptat-treptat a fost scos din funcții, căci era nevoie de persoane noi în politică. Grigore RĂCEANU era la Revoluție un fost nomenclaturist de 83 de ani și el trecut pe linie moartă de partid. Constantin PÎRVULESCU era la Revoluție un om de 94 de ani, el era cel care l-a înfruntat de CEAUȘESCU la congresul al XII-lea al partidului din anul 1979.  Silviu BRUCAN, fost nomenclaturist,  avea la Revoluție 73 de ani. Fiind înlăturați de la masa partidului, unde se serveau bucate ales, aceștia au trăit toată gama frustrărilor și redactarea scrisorii devine un moment interesant al coagulării unei repoziționări de foști nomenclaturiști. Generalul Nicolae MILITARU avea la Revoluție 64 de ani și fusese trecut în rezervă cu mulți ani în urmă. Ion ILIESCU avea în 1989 vârsta de 59 de ani și din mare nomenclaturist ajunsese director al Editurii Tehnice.

A oferi tuturor acestora puteri și calități, altele decât cele care i-au consacrat, este o mare eroare. Toți aceștia erau bântuiți de limite pe care nu au reușit să le treacă, exact cum fiecare dintre noi purtăm amprenta unui anumit nivel de educație, unui anumit nivel de comportament, pe care nu le depășim niciodată, iar a ni se pune în cârcă merite sau defecte pe care nu le avem nu reprezintă în niciun caz rodul unei cercetări științifice de mare profunzime. Noi nu am avut nici un sidicat gen Solidaritatea, nu i-am avut nici pe Lech WAŁĘSA ți nici pe Václav HAVEL, iar ca să atribui merite unor personaje de planul al X-lea în plan politic, este în opinia mea o mare eroare. În plus, cel care a concentrat decizia de după 1989 într-o singură mână, la 10.000 de decizii în cele 86.400 de secunde câte sunt în cele 24 de ore, este ceva care duce la concluzii cel puțin absurde. A ne privi mai atent în oglindă și apoi a extrapola concluziile la care ajungem, ne va ajuta ca procesul de cercetare științifică a Revoluției Române să capete o și mai mare acuratețe.



(14 decembrie 2023)