Curajul de a spune adevărul

Există tot felul de adevăruri, dar adevărurile incomode sunt cele care necesită foarte mult curaj pentru a fi spuse. Oameni importanți iau decizii greșite în spatele ușilor închise, efectele dezastruoase se văd imediat și cei implicați nu doresc să fie cunoscut adevărul, pentru că a cunoaște adevărul este echivalent cu a cunoaște adevărații vinovați de dezastru. Nu trebuie să mergem prea departe în istorie, ci trebuie doar să ne reamintim ceea ce s-a întâmplat în pandemie cu cadavrele despuiate băgate în saci negri de plastic și tratarea lor cu brutalitate, desconsiderare și răutate malefică. Ideea a fost de a se vedea prin mâinile cui a trecut acel document care definea acea procedură îngrozitoare și mai ales, cine au fost semnatarii lui. Nici acum, pe la televiziuni, cei implicați nu spun adevărul, căci adevărul îi incriminează și le arată adevărata față, adevăratul caracter și mai ales, adevăratele lor obiective legate de frică și de manipulare în vederea atingerii unor obiective, dintre care deturnarea și însușirea de fonduri erau esențiale.

Puțini sunt cei care au curajul să spună adevărul dacă sunt direct implicați în derularea de fapte reprobabile, pentru că a spune adevărul înseamnă a-și recunoaște vina. Mai mulți sunt cei care au curajul de a spune adevărul, dacă au fost privitori de pe margine atunci când s-au derulat acțiuni care au avut efecte nocive asupra unor colectivități și cei care au luat deciziile au dovedit incompetență, iar puterea lor s-a diminuat între timp, nemaiavând capacitatea de a trece la represalii.

(17 decembrie 2023)