Când comunismul a venit pe tancurile rusești, primul lucru care s-a produs a fost eliminarea elitelor intelectuale din societate, prin îngrămădirea acestora în pușcăriile comuniste sau prin trimiterea lor la canalul Dunăre-Marea Neagră și la stuf în delta Dunării. Au fost luați de la coada vacii sau din bordeie tineri cu origini sociale sănătoase și puși să conducă fabricile naționalizate, sfaturile populare și noile colhozuri, fără a fi școliți în vreun fel, crezându-se că originea socială și puritatea lor ca indivizi neinfluențați de ideologia burgheză, sunt suficiente.
Între timp s-a dovedit că nu este așa și s-a procedat rapid la școlirea unei noi generații prin:
- facultăți de scurtă durată, pe puncte,
- cursuri la universități din URSS,
- facultăți și doctorate fără a avea liceu,
- conduceri de doctorate fără a fi doctor.
Pierderile au fost imense și chiar și acum, la peste 75 de ani de la instaurarea regimului comunist se resimt marile erori făcute atunci la început, căci proverbul prostul dacă nu e fudul, nu e prost destul s-a aplicat în vremurile de demult cu insistență, iar umilințele la acre erau supuși intelectualii adevărați în perioada de început a comunismului sunt imposibil de descris în cuvinte. Dictatura proștilor și-a spus cuvântul atât timp cât poetul A. TOMA era considerat mai mare decât Mihail EMINESCU, când articolul Poezia putrefacției și putrefacția poeziei apărut în Scânteia a determinat scoaterea lui Tudor ARGHEZI din literatură, iar refuzul ca atelierul lui BRÂNCUȘI să ajungă la București a pus capac la toate. Nu spun nimic de felul în care arată resturile din casa originală a lui BRÂNCUȘI de la Hobița și nici aventura bojdeucii lui CREANGĂ din Iași.
(07 decembrie 2023)
(07 decembrie 2023)
No comments:
Post a Comment