Ca să avem o imagine clară asupra cauzelor din care s-a prăbușit literatura românească după 22 Decembrie 1989, trebuie să înțelegem cum se făcea literatură înainte de 22 Decembrie 1989 și cum trebuia să se facă literatură după ce comunismul s-a prăbușit în România.
În vremurile comuniste, literatura era o armă în slujba partidului, iar scriitorii erau cei care prin producțiile lor contribuiau la:
- formarea omului nou,
- crearea literaturii comuniste,
- modelarea conștiințelor,
- reflectarea realităților comuniste,
- cântarea partidului comunist,
- proslăvirea conducătorului iubit,
- cântarea iubirii de patrie,
- redarea vieții eroilor comuniști.
Toate producțiile literare realizate la comandă se plăteau foarte bine, iar scriitorii erau prezenți în librării cu volumele lor și în manualele școlare, ca elevii să învețe acele producții, pseudo-artistice, în opinia mea. Mulți dintre scriitori au zis că nu publicau pentru că ei scriau despre cu totul alte realități, pentru că socialismul avea părțile lui întunecate. Acea literatură a purtat numele de literatură de sertar, care aștepta vremuri mai bune, pentru a fi publicată.
După. 22 Decembrie 1989 totul s-a schimbat. Nu au mai apărut comenzile de partid. Editurile au devenit instituții care se autofinanțează, la fel ca și redacțiile revistelor. Partidul și statul și-au luat mâna de pe literatură și de pe scriitori. Cine scrie, publică, vinde și are câștigul strict dependent de cât de vândute sunt cărțile scrise, cât de mult vor cititorii să citească acele cărți. Trebuie să spun că au apărut cărți care nu s-au vândut și multe edituri au dispărut sau au fost privatizate pentru clădirile în care sălășuiau. Literatura de sertar nu a apărut, nu pentru că cineva n-ar fi vrut s-o publice, ci pur și simplu pentru că nu a existat. Lipsa producțiilor literare cu subiecte din comunismul întunecat s-a datorat scuzelor cu care lipsa de talent și de inspirație s-a ascuns la cei care ziceau că scriu dar nu li se publică datorită subiectelor tabu abordate.
O mare problemă a apărut după 22 Decembrie 1989 și în ceea ce privește drepturile de autor, care trebuie plătite, lucru care nu se producea în comunism. Toate acestea au făcut ca viața scriitorilor în general să fie grea, iar viața poeților să fie și mai grea.
Prăbușirea literaturii s-a datorat trecerii de la forma finanțării de la stat, la forma asumării riscurilor de către editor și tipograf, dar mai ales prin solicitarea de fonduri de la autor, care publică pe cont propriu și pe riscul lui.
Ar trebui să spun aici că literatura n-ar fi trebuit să se prăbușească datorită existenței blogurilor. Lumea nu mai citește. Există televizor, există Youtube, există tablete și telefoane mobile, chestiuni care au schimbat radical viața producției de carte și cu ea, viața literaturii însăși.
(17 iunie 2023)
No comments:
Post a Comment