Politicienii născuți în zodia SCORPION au prin natura lor adunate acele trăsături pe care nimeni nu și le dorește, căci definesc oamenii răi, răzbunători, intoleranți, care fac orice pentru a-și atinge scopurile. Ei se cred pe o mare scenă și-și joacă rolul impecabil, crezând că piesa nu are niciodată și un sfârșit. Când cortina a căzut, SCORPIONII nu se trezesc la realitate și continuă să joace același rol pe care și l-au scris singuri, crezând că strada, casa, curtea, fac parte din scena pe care s-au simțit mult prea bine ani în șir.
Ei au talentul de a-i convinge pe oameni să primească și să dea replicile pe care ei au plăcerea să le audă, iar oamenii cred că este o joacă și intră în ea, fără să-și dea seama că e realitatea lor, iar politicianul SCORPION cu acul său veninos, după ce i-a atras în cursă, le asigură sfârșitul ca singurul mod de a ieși din scenă a tuturor celor de care s-au folosit ca de șosete oarecare.
Politicianul SCORPION nu lucrează cu jumătăți de măsură. El este numai sus, la vârf și face orice pentru a ajunge acolo. Asemeni cameleonului, acest politician știe să-și camufleze minusurile, știe să-și ascundă acul veninor, știe să se facă plăcut și mai ales știe să se amestece cu masele, creind senzația că este de-al locului, de-al lor.
Fiind un bun actor, politicianul SCORPION, face față tuturor rolurilor, dând senzația că tot ceea ce i se întâmplă se datorează unor jocuri implacabile ale destinului, când de fapt sunt coincidențe ieftine pe care știe să le exploateze în favoarea sa, iar spectatorii din sală, de pe scena vieții, privesc cu gura căscată și gustă spectacolul. Actorul, deși cu cuțitul în inimă, nu moare căci este butaforie pură și el de pe poziția lui de SCORPION doar smulge ropote de aplauze, chiar dacă lacrima falsă de glicerină se prelinge pe obrazu-i fardat, pentru a marca o așa-zisă suferință imaginară.
Ei au darul vorbirii, al improvizației și al tunetului în voce. Știu să coloreze discursul, mai ales când vorbesc liber, iar cei ce ascultă cred că totul este pură improvizație, dar totul este făcut în fața oglinzii, cu multe, prea multe repetări de gesturi, de tonalitate, de costum și de privire, pentru a pare naturali, spontani și mai ales iubitori, deși nimic din toate nu este adevărat.
Politicienii din SCORPION au replici care prind la mase, replici care nu sunt ale lor, ci ale diferiților dramaturgi care le stau prin preajmă și care știu ce place publicului, deși acele replici nu se găsesc în textul original pe care-l joacă politicianul SCORPION. El își intră atât de bine în rol, încât și el crede că este personajul pe care-l joacă, deși precis el este altcineva.
Ajuns pe poziția pe care și-a dorit-o, politicianul SCORPION uită rolul jucat și intră în pielea personajului pentru care a primit voturile și pentru care el nu este pregătit să-l joace. Are ezitări, face în continuare gesturile de dinainte, dar locul său nu este pe acea scenă și face tot ce-i stă în puteri pentru a se menține acolo, cocoțat, deși nimic nu-l recomandă. Numai că timpul trece, replicile lui sunt zgomotoase, iritând prin momentul din zi și din săptămână când le spune sub forma unor tirade enervante. La final, politicianul SCORPION care nu știe să piardă, face tot ce-i stă în puteri să nu părăsească scena, deși viața îl împinge în șuturi de acolo și-l aruncă unde-i este locul, adică la groapa de gunoi a istoriei.
(04 iunie 2022)
No comments:
Post a Comment