Absolut din întâmplare, am găsit printre troacele mele un exemplar al ziarului ADEVPRUL din 23 iunie 2004. Am cumpărat și un exemplar al aceluiași ziar ADEVĂRUL din 24 iunie 2022 și diferența se vede cu ochiul liber.
Mergând pe colo și pe colo, am constatat că presa dâmbovițeană s-a autodistrus din caracterul ei neserios, de pamflet și din tematica partizană a abordărilor. Eu știam că un jurnalist de meserie, adică meseriaș, dacă are un subiect de prezentat, face acest lucru fără a strecura 80% din punctele sale de vedere, ci caută o abordare obiectivă.
Cine scrie un editorial, nu scrie un pamflet, unde să se dezlănțuie exact cum îi bubuie lui prin cap. Cine scrie un articol, trebuie să informeze, rece, sec și precis cititorul. După ce a citit articolul, cititorul trebuie să știe să facă un anumit lucru, să ia o decizie corectă, nu să fie mai fraier decât înainte de a citi articolul. Nimeni nu dă bani pe un ziar, doar să citească pamflete și să pleca mai ignorant decât înainte.
Nu mă apuc eu acum să le spun unora cum să scrie articole, dar pe mine tovarășa învățătoare m-a învățat la compunere, când trebuie să povestesc ceva că trebuie să răspund la niște întrebări, obligatoriu.
Când? Adică trebuie să spun data când s-a produs evenimentul la care mă refer.
Unde? adică trebuie să spun locul unde se petrece acțiunea.
Cine? Adică trebuie să spun care sunt personajele.
De ce? Adică o motivare a derulării acțiunii de care mă ocup.
Ce? Adică să relatez faptele.
Cum? Adică o apreciere a eroilor și a acțiunii.
Dacă iau un articol de ziar, voi vedea că autorul e atât de neciooplit încât zice tot felul de chestii nesemnificative, fără a răspunde la aceste întrebări, ceea ce dezamăgitor.
No comments:
Post a Comment