În rândul tinerilor, filosoful Andrei PLEȘU este etalon. Intelectualii cu nasurile fine citesc și citează lucrările scrise și publicate de acesta. Să fiu cinstit, am citit și eu câteva lucrări scrise de Andrei PLEȘU, din care am reținut câte ceva, numai că atunci când am citit ceea ce a scris Andrei PLEȘU aveam în minte alte chestii și doream să văd dacă există sau nu concordanțe între ceea ce știam eu și ceea ce scria Andrei PLEȘU.
În anii comunismului a fost o mișcare numită transcedentală, unde au fost implicați mai mulți intelectuali, printre acre și Andrei PLEȘU, care la vremea aceea era cercetător științific. Partidul a descoperit rolul acelei mișcări, i-a identificat pe nelegiuiți și i-a sancționat. Printre ei, a fost sancționat și Andrei PLEȘU, partidul exilându-l undeva în provincie. Fire sensibilă, Andrei PLEȘU s-a pus pe scris niște epistole către Nicolae CEAUȘESCU, reproduse de presa de după 1989, care nu-l iubea pătimaș pe filosoful Andrei PLEȘU. Am citit și eu acele epistole și m-am mirat cât de mult se poate înjosi un om pentru a-și salva pielea. Acele texte sunt exemplul nefericit al exersării unei umilințe teribile, ale unui caracter cu carențe ajunse la un nivel greu de imaginat.
De când am citit acele scrisor, pe care Andrei PLEȘU nu le-a negat, dar a încercat să le explice, am simțit o dezamăgire cruntă și când citesc fie o carte, fie un articol scrise de Andrei PLEȘU nu am puterea să le despart de textele scrisorilor către Nicolae CEAUȘESCU și automat, valoarea noilor texte se prăbușește în gol, devenind nesemnificative.
(26 iunie 2022)
No comments:
Post a Comment