Eu și recitatul

În mintea mea, poeziile ori se citesc, ori se recită, niciodată nu se povestesc și nici nu se analizează, Când citesc materiale în care așa-zișii analiști spun ce le trece lor prin minte cum că ceea ce deduc ei ar fi gândit poetul când a scris versurile, mă apucă greața și-mi vine să vomit. În loc să înceapă elucubrațiile cu ceva de forma: în ipoteza că poetul s-a gândit la cutare și cutare, versurile au semnificația, bla, bla bla, ei se aruncă și dau senzația că au intrat în mintea poetului sau au luat un interviu poetului și acesta le-a destăinuit ce a gândit el când. a scri poezia supusă analizei. Am urât partea din manuale care făcea o așa-zisă analiză a poeziilor și încerca să decodifice ce a fost în țeasta poetului când s-a scremut el să emane acele versuri.
Acesta este motivul din care acele rezumate cu care sunt chnuiți elevii care dau admitere la liceu sau bacalaureatul să le memoreze pentru a le reproduce în scris la examen, fără a fi citit poezia despre care ei sunt în stare să scrie și patru pagini pe nerăsuflate.
Eu ori am citit poezii, ori le-am citit și le-am memorat ca să le recit, fără a le face niciodată așa-zisa analiză. Mi-a plăcut o poezie după ce am citit-o, a învățat-o pe dinafară și când am avut ocazia am recitat-o și m-am simțit foarte bine, pentru mine în primul rând.

Am învățat poezii de VĂCĂRESCU, BOLINTINEANU, ALEXANDRESCU, EMINESCU, COȘBUC, BENIUC, dar și poezii ale unor poeți străini. Dacă nu le-am mai recitat, pe unele le-am uitat, dar dacă le-aș reciti, cu siguranță mi-ar reveni în memorie, ca în vremurile când le-am memorat pentru prima dată.

(12 mai 2023)