Victor era un bărbat ieșit la pensie. Făcea pe pescarul. Zic făcea, pentru că mergea zi de zi pe malul Argeșului la pescuit, dar nici eu și nici vecinii lui nu l-au văzut venind acasă cu o fâță de pește măcar. El stătea în chirie cu muierea lui. Victor era un bărbat foarte înalt și slab de ziceai că mânâncă numai joia doar o coajă de pâine muiată în apă, în restul zilelor ține post negru.
Muierea lui se numea Fița. Nu știu de unde venea acest nume. Era o femeie mititică și nu se potrivea deloc cu Victor, căci ea nici la cot nu-i ajungea bărbatului ei. Când am fost la ei în casă odată, am văzut o fotografie cu el mire și ea mireasă și diferența de înălțime era teribil de mare.
Fița era femeie vrednică. Îl spăla pe Victor, îl călca pe Victor, îi gătea lui Victor. Uneori, când se certau, Fița mergea să muncească cu ziua fie să spele rufe, fie să facă curat în casă la cucoane sau la neveste de ofițeri, fie chiar să lucreze la câmp căci se pricepea să dea cu sapa, să secere sau să culeagă porumb. Și noi o tocmeam pe Fița să vină la munca câmpului când era de secerat sau de prășit sau de cules porumbul, căci noi eram mici, tata lucra la fabrică și mama se ocupa de gospodărie, deși mai venea și dânsa să mai dea la sapă sau să secere la grâu sau să culeagă la porumb, dar nu stătea mult că trebuia să ajungă acasă să pregătească mâncare la oamenii angajați să lucreze la câmp.
Când m-am mai mărit eu un pic, am mers și am lucrat cot la cot cu Fița, dar nu am rezistat prea mult și Fița mi-a luat-o înainte și cu cât trecea timpul cu atât se depărta de mine. Știa Fița să muncească și ducea la muncă așa cum făceau alții, deși ea era doar o mână de om. Mie mi-a vorbit frumos Fița chiar dacă mă ajungea din urmă și mă depășea, deși ea făcea cu mult mai multe rânduri decât mine.
Muierea lui se numea Fița. Nu știu de unde venea acest nume. Era o femeie mititică și nu se potrivea deloc cu Victor, căci ea nici la cot nu-i ajungea bărbatului ei. Când am fost la ei în casă odată, am văzut o fotografie cu el mire și ea mireasă și diferența de înălțime era teribil de mare.
Fița era femeie vrednică. Îl spăla pe Victor, îl călca pe Victor, îi gătea lui Victor. Uneori, când se certau, Fița mergea să muncească cu ziua fie să spele rufe, fie să facă curat în casă la cucoane sau la neveste de ofițeri, fie chiar să lucreze la câmp căci se pricepea să dea cu sapa, să secere sau să culeagă porumb. Și noi o tocmeam pe Fița să vină la munca câmpului când era de secerat sau de prășit sau de cules porumbul, căci noi eram mici, tata lucra la fabrică și mama se ocupa de gospodărie, deși mai venea și dânsa să mai dea la sapă sau să secere la grâu sau să culeagă la porumb, dar nu stătea mult că trebuia să ajungă acasă să pregătească mâncare la oamenii angajați să lucreze la câmp.
Când m-am mai mărit eu un pic, am mers și am lucrat cot la cot cu Fița, dar nu am rezistat prea mult și Fița mi-a luat-o înainte și cu cât trecea timpul cu atât se depărta de mine. Știa Fița să muncească și ducea la muncă așa cum făceau alții, deși ea era doar o mână de om. Mie mi-a vorbit frumos Fița chiar dacă mă ajungea din urmă și mă depășea, deși ea făcea cu mult mai multe rânduri decât mine.
(02 aprilie 2023)
No comments:
Post a Comment