Valică fusese argat. Dintr-o dată s-a trezit stăpân pe moșie, căci fata boieroaicei s-a îndrăgostit de el și boierii cei bătrâni au trebuit s-o mărite cu Valică. Era vorba de un secret și multă lume n-a reușit să-l descifreze, căci era bine păstrat. Cu trecerea timpului perdeaua de fum s-a risipit și vecinii boierilor și-au dat seama de ce boieroaica cea tânără l-a vrut pe Valică. Era la mintea cocoșului să nu-l vrea pe Valică, pentru ce era el și doar pentru ceea ce era el și nimic altceva.
Sunt oameni care-și știu valoarea și se manifestă ca atare. La Valică nu era așa. El știa cine este și ținea pentru el că-și știa valoarea. Nu trebuia nimeni în afară de el și de boieroaica cea tânără să știe secretul valorii. Acum că veniseră comuniștii și le luaseră pământurile, batoza și livada de pruni de la Dobrogostea, nu mai conta nimic în afară de cal și de camion cu care Valică mai căra lemne, cărbuni și mobile la unii și la alții pe bani puțini. Trăiau strâmtorați și ei ca și noi ca și toată lumea de la noi din mahala, căci salariile erau mici și toți eram o apă și un pământ, căci așa ne aduseseră comuniștii.
Când eram la o sală de culturism în San Jose, am văzut un puști care-și știa valoarea și plin de voioșie se manifesta zgomotos să-l vadă toată lumea în vestiar și să-l invidieze. Mă gândeam că dacă și Valică ar fi defilat prin același loc, puștiul s-ar fi rușinat amarnic.
(02 aprilie 2023)
(02 aprilie 2023)
No comments:
Post a Comment