Mirări prostești

Ne mirăm că deraiază trenuri.

Ne mirăm că explodează apartamente.

Ne mirăm că se rup poduri.

Ne mirăm că se prăbușesc tavane.

Ne mirăm că zboată acoperișuri.

Ne mirăm că se blochează telecabine.

Ne mirăm că lifturile cad în gol.

Ne mirăm că iau foc transformatoare.

Ne mirăm că. Ne mirăm că. Ne mirăm că.

De fapt ignorăm că orice lucrare facem, are o garanție. 

Facem o casă, durata ei de existență este 50 de ani, să zicem.

Facem o instalație de gaze, durata de existență este 25 de ani, să zicem.

Facem o instalație electrică, durata ei de existență este 20 de ani, să zicem.

Dacă au trecut termenele de funcționare, trebuie făcute reparații capitale în mod obligatoriu sau trebuie trecut la înlocuirea integrală de componente. Uneori ne miră cum americanii demolează prin implozie clădiri care în mintea unora de la noi ar mai trebui să funcționeze încă 30 de ani. Tot așa, cum suntem obișnuiți, vom zice că încă mai merge încă și încă acea componentă căreia i-a trecut durata tehnică de funcționează. Unii se iluționează că fac economie. Este fals, căci atunci când se distruge ceva, apoi nu mai rămâne nimic în urmă.

Dacă nu înlocuim, dacă nu reparăm:

- să nu ne mirăm că deraiază trenuri,

- să nu ne mirăm că explodează apartamente,

- să nu ne mirăm că se rup poduri.

- să nu ne mirăm că se prăbușesc tavane.

- să nu ne mirăm că zboată acoperișuri.

- să nu ne mirăm că se blochează telecabine.

- să nu ne mirăm că lifturile cad în gol.

- să nu ne mirăm că iau foc transformatoare.

Să nu ne mirăm că. Să nu ne mirăm că. Să nu ne mirăm de nimic. 

(14 iulie 2018)