Am avut o activitate de peste 40 de ani în mediul academic și Dumnezeu mi-a dat șansa să văd tot felul de situații, dintre care unele prin caracterul lor repetitiv și dominator mi-au creat senzația că există și aici tulburări obsesiv-compulsive, dar oricum altele decât cele descrise în literatură, pe care eu le consider extreme și mult prea ciudate care însă la un moment dat sunt umbrite de ceea ce se întâmplă prin catedrele din universități.
Sunt profesori care s-au familiarizat cu un anumit domeniul o anumită disciplină, pe care nu le-au adus de acasă dar nici nu s-au căscut cu ele sau nu le-au fost puse de ursitoare în scăldătoare. Am observat la aceștia că:
- se cred stăpânii absoluți ai disciplinei sau domeniului respectiv;
- nu dau drept de utilizare altora a disciplinei sau domeniului;
- impun exclusivități pe terminologii și concepte ca proprietari unici;
- la pensionare consideră că universul științific se va probuși prin plecarea lor;
- subordonează pe toată lumea să lucreze voluntar pentru ei;
- publică materiale ca singuri autori, deși și alții au lucrat la ele;
- au ieșiri necontrolate frânând orice inițiativă dacă nu e a lor.
Știu dintr-un final de film polonez că cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit, drept care mi-am manifestat convingerea că ciudații cu comportament totalitar vor avea un sfârșit nefavorabil lor, deși nu le vine să creadă că au greșit cumva. În cariera mea, dacă am avut ocazia, am intuit puținătatea calităților celor cu astfel de tulburări și am evitat orice încercare a acestora de a mă subordona, uneori eu fiind violent în limbaj și respingând cu brutalitate ofertele lor caraghioase. Unii spun că puterea corupe. Eu zic că prostia corupe. Omul deștept face lucruri care în niciun caz nu duc spre corupție.
(16 august 2017)
No comments:
Post a Comment