Despre pictură în general, se spun lucruri dintre cele mai deosebite. Acum, în contextul artei de a comunica folosind limbajul nonverbal, interpretarea dintr-un tablou dezvăluie foarte multe aspecte legate de mesajul pe care pictorul și-a propus să-l transmită. Tabloul pe care l-am prezentat într-un articol, ca operă de artă numai, acum face obiectul analizei folosind ca instrument limbajul nonverbal, cel al corpului în secvențe statice.
Voi lua mai întâi brațele personajelor prezente pe pânză și cu deosebire mă voi opri la mâini, la palme și la degete, la pozițiile părților care formează câte un întreg distinct.
Elementele de simetrie în formă de V marchează echilibrul în mișcarea perfect coordonată. Pentru cine a sărit cu parașuta înțelege foarte bine semnificația acestei poziții specifice numai celor care îndrăznesc să se arunce în necunoscut, ceea ce presupune un curaj extraordinar. Toate unghiurile ascuțite evidențiază efortul bine canalizat în a dezvolta acțiuni ce presupun efort și concentrare. Pictorul a gândit această compoziție cu multă atenție, unghiurile ascuțite și unghiurile obtuze ale brațelor marchează diferite ipostaze ale forței degajate, nefiind niciodată vorba de personaje în repaos, ci în acțiune.
În limbajul nonverbal studiul mâinilor este capitol special, iar dacă ne amintim de întâlnirea de la Casa Albă a lui Donald TRUMP cu diverși președinți, au fost analiști care s-au concentrat numai și numai pe cum își ținea președintele american degetele de la mâini împreunate și care erau mișcările degetelor lor. Atunci analiza arăta o anumită trăsătură de caracter a președintelui, siguranța cu care își trata partenerii, dar și unele aspecte legate de concentrarea acestuia asupra decursului întâlnirii. Cercetările sunt foarte avansate în această zonă și concluziile care se trag sunt de maximă importanță, pentru că se obțin informații noi nebănuite despre o persoană nu din vorbele acesteia, ci din gesturi sau din alte poziționări ale părților corpului, care de
fapt sunt mesaje transmise involuntar de acestea. Să ne concentrăm asupra mâinilor personajului central. Degetele mari sunt apropiate, iar degetul opozabil estedepărtat, ceea ce arată deschiderea totală pentru a duce la bun sfârșit o acțiune, cu o siguranță maximă în reușită. Se știe că degetele alipite și cu opozabilul tot așa alipit, ca în cazul salutului ostășesc la chipiu, punctează respect, disciplină și acceptarea de reguli impuse. Din contră, mâna cu degetele în poziția reprezentată de pictor evidențiază libertatea, lipsa constrângerilor și încrederea în sine. Nu este dificil de intuit alegerea făcută, pentru că ideia de zbor este altfel reinterpretată prin câștigul parcurgerii întregului traseu al secolului al XX-lea din pictura modernă unde colajul trebuie înțeles nu numai din punct de vedere primar la materialelor, ci din crearea de secvențe ce provin din zone diferite și sunt asamblate pentru a forma un întreg. În mitologie există Atlas care ține pe umerii lui pământul. Tema este dezvoltată altfel de pictor în acest atblou, seninătatea eroului din mitologie este înlocuită cu chipul acela sugestiv, mai mult un craniu aproape șters, căruia i se văd dinții, care în limbajul nonverbal au semnificația unei satisfacții nebănuite căci lucrurile se întâmplă pur și simplu, iar finalitatea este cea cunoscută și acceptată.
Tot limbajul nonverbal merge mai departe și analizează mersul persoanelor, mers care diferă de la individ la individ și care exprimă tipologia fiecăruia dintre noi. Poziția picioarelor trebuie și ea analizată, căci ea definește personalitatea fiecăruia dintre noi. Se zice că oltenii când pleacă de acasă li se spune să vorbească tare și să calce apăsat. Este un adevăr de maximă importanță având în vedere modul care au evoluat oamenii din această zonă a țării. Cine are interesul, va trebui să revadă clipul cu discursul din 21 august 1968 din Piața Palatului. Acolo este vorba despre voce. Dar și despre gestul cu pumnul strâns sau per ansamblu mimica feței. Este de studiu și acolo. Să revin la Tabloul pictat de Dragoș POPESCU în care poziția picioarelor este cu totul specială, marcând la toți eroii din tablou concentrare pe efort bine direcționat, fie că este vorba de a susține, fie că este vorba de a coborî, fie că este vorba de un salt în necunoscut.
Într-un cuvânt, așa ca o concluzie, tabloul lui Dragoș POPESCU este oglinda fidelă a acestuia pentru că este marcat de determinare, precizie, rigurozitate, disciplina planurilor, respectarea legilor fundamentale ale picturii clasice, îmbinate cu cele mai noi cuceriri ale artelor viziuale din acest început de secol al XXI-lea. Dacă tabloul ar avea dimensiuni undeva de 2X3, îl văd pe un perete alb la MOMA fără nimic în jur cu iluminare difuză.
(08 august 2017)
No comments:
Post a Comment