Brutul mare

A apărut acum un concept și anume: brutul mare, adică salariul brut perceput de angajator când stabilește cât îl costă pe el un angajat, adică totalitatea cheltuielilor pe care le face angajatul când își ia un salariat la muncă.

Salariu brut-brut, adică totalitatea cheltuielilor făcute de angajat se structurează astfel:

- salariul net;

- impozitul plătit de salariat din brutul pe care acesta îl vede pe statul de plată, dar angajatorul îl dă;

- face și contribuții plățile de angajator la stat pentru angajat. 

Toate cheltuielile făcut de angajator cu un salariat formează brutul mare, în limbaj popular vulgar.

Dacă salariul net este XXX lei și impozitul pe salariu de 16% aplicat salariului minim pe economie de 1450 lei, angajatorul plătește 1750 din care 1450 angajatului și 300 statului. Pe angajator, un salariat cu salariul minim pe economie îl costă 1750. Pe el nu-l interesează ce dă salariatului, ce dă statului, ci pur și simplu că un salariat cu salariul minim pe economie el cheltuiește 1750 lei. Atât, nimic altceva. Acum guvernul zice:

- salariatul să-și plătească totul;

- angajatorul plătește doar salariatului;

- angajatorul operează doar cu brutul mare.

Dacă notez S salariatul și A angajatorul, se observă că în momentul de față la noi și unul și celălalt fac plăți, fără ca salariatul să gestioneze nimic de fapt, ci numai salariul său net. Guvernul TUDOSE vine cu ideia ca salariatul să gestioneze totul, scăzând marja de mișcare a statului în rezultatul valoric al muncii omului. Și în alte state, se procedează tot așa. Adică atunci când se negociază un salariu se spune brutul mare și salariatul își face singur calcului și știe ce-i rămâne în mână. La noi, a rămas de pe vremea comunismului că se negociază ceva și în realitate salariatul și angajatorul înțelegeau fiecare altceva. Se vede că și acum niște lideri de sindicat fac confuzii grave și stau și mă întreb cum îi conduc ei pe membrii de sindicat dacă ei înșiși n-au înțeles nimic.

Dacă acum se schimbă calimera, din salariul de 1750 se tot fac scăderi și se ajunge la 1050 de lei cât primete salariatul în mânuță. Se vede că se duc din ceea ce-i dă patronul undeva la 70% în alte direcții, dar să nu uite salariatul că ceva de acolo, undeva la 35% se dunc în fondul lui de pensii. Mi se pare corect ca salariatul să știe exact care este relația lui cu angajatorul. Modul acela de calcul în care totul nu se spune de la început îmi amintește de operatorii de turism hoți care te agață cu excursii la prețuri mici, dar care după aceea îți spun că apar taxe de aeroport, de oraș, de transfer și tot așa, de crește prețul foarte mult, dar omul nu mai are cum să dea îndărăt. Ceea ce face guvernul are menirea să-l facă pe salariat să înțeleagă că patronul lui nu este niciun binefăcător și nici un zgârcit care vrea să-i ia pielea de pe el. Angajatorul este cel care are o afacere, are niște calcule și ideia este de a obține un ce profit din afacerea lui, dacă este o afacere onestă și despre acest tip de afaceri vorbesc eu acum. Despre afacerile oneroase nu mă ocup, deși ele sunt foarte multe. Știu că în USA un salariat când negociază cu patronul acesta îi spune salariul pe an. Salariatul face următoarele calcule:

- scade impozitele;

- scade contribuția la pensie;

- împarte ce rămânde la 12;

- obține din împărțire banii ce-i rămân în mână.

Acolo nu există conveptele acestea bolșevice de salariu net, salariu brut și salariu brut mare. Numai niște minți întortocheate fac astfel de construcții, pentru că prin artificii aiuritoare se minte la greu și oamenilor le place minciuna la nebunie. Una este să spui ca ai salariu de 1750 lei dai în mână iei 1050 lei și te consolezi că pleacă de la tine 400 de lei și alta este să spui că ai 1750 lei și pleacă de la tine 700 lei, căci te simți de-a dreptul furat. Cine are curaj, să privească adevărul în față.
Brutul mare este de fapt totalitatea cheltuielilor pe care le face angajatorul cu un salariat al său. Ceea ce se face acum este ceea ce trebuia să se facă de 1.000 de ani, căci chestia cu salariu brut, cu salariul net sun de un bolșevism strălucitor. Trebuie să se vorbească de venit anual, care dă predictibilitate și de acolo fiecare își face calculele pentru a vedea cu ce bani rămâne în mână. E o chestie de morală, pentru ca omul să nu se mai mintă singur sau să se îmbete cu apă rece. În literatura bolșevică economică brutul mare se cheamă pompos salariu complet.

Acum se procedează astfel:

Patronul dă angajatului salariul brut de 1450 lei

Angajatul plăteşte la de stat: 385 lei

Salariul net: 1065 lei

Patronul cheltuiește cu angajatul: 1783 lei (salariul brut mare)

Patronul plăteşte la stat: 333 lei

Statul colectează la bugetele de stat în total: 718 lei adică 40% din brutul mare.

În viitor:

Patronul și angajatul negociază la nivelul minim de 1783 lei, ca venit pe lună.

Salariatul plătește la de stat: 385 lei impozite

Salariatul își plătește cotizații la pensie către la stat: 333 lei.

Salariatul primește în mână 1065 lei. El conștientizează că 40% din venitul său zboară. Ca în reclama aia stupidă: zboară, puiule, zboară!

(10 august 2017)