Distrugerea fișierelor

Acum în era digitală a lucra cu fișiere este ceva banal, dacă nu la mintea cocoșului. Când scriem scrisori pe gmail sau yahoo facem fișiere. Când facem poze, facem fișiere. Când înregistrăm muzică, facem fișiere. Deci, a crea fișiere este acum în 2017 ceva natural. Sunt fișiere pe CD, în memoria calculatorului, pe HDD extern, pe tot felul de stick-uri. Se crează fișiere:

- de la tastatură;

- prin scanare;

- prin fotografiere;

- de la captare prin microfon;

- prin achiziții de la senzori;

- copiind de pe un suport pe altul;

- folosind tot felul de table.

Ideia nu este de a crea fișiere, ci modul în care acestea sunt distruse. Există distrugerea de fișiere accidentală, care este exgtrem de periculoasă, dar există distrugerea de fișiere voită. Distrugerea de fișiere se mai numește în limbaj dulce pierdere de fișiere, dar și ștergere de fișiere.

Indiferent despre ce este vorba, distrugerea de fișiere este ceva nasol, mai ales acum când costul unui suport de 1Tb pentru stocare sau arhivare este ridicol de mic, nedepășind 150$ în cele mai negre condiții de speculă.

În opinia mea, orice fișier:

pas1- nu trebuie șters;

pas2- se copiază într-o partiție a HDD;

pas3- se arhivează pe un HDD extern.

Oricine are un compiter și care are respect față de sine, își definește niște proceduri proprii care să elimine ștergerile accidentale de fișiere, ceea ce presupune fie stocarea lor undeva la cineva care se ocupă de așa ceva, fie trimiterea ca fișiere atașate pe poșta electronică, fie copierea pe suporți proprii pentru care că există garanții adevărate nu se deteriorează.  Nu opinez nici pentru distrugerile accidentale, nici pentru cele voite ale fișierelor acum când capacitatea de stocare a acestora este practic infinită.
Nu am discutat de distrugerea de fișiere prin virusare, căci este o altă ciorbă de pește.

(12 august 2017)