Competițiile pe bune

Competițiile pe bune oricare ar fi ele sunt acelea care sunt organizate de oameni de onoare, bazate pe criterii valorice acceptate și verificare, în condiții de transparență totală și care conduc la ierarhizări valabile, de succes, care aduc elementele de progres și de calitate așteptate de toată lumea. Pentru a avea competiții organizate pe bune este foarte greu datorită:

- corupției existente;

- năravurilor împământenite;

- lipsei de onoare;

- carențelor de moralitate;

- nivelului de mediocritate;

- responsabilizării difuze;

- istoricului păgubos;

- instinctului de a trișa.

dacă 10% din competiții și dintre licitații ar fi pe bune și dacă 5% dintre cei ce le organizează ar avea o undă cât de cât de onoare, noi am fi fost cu 100 de ani în avans față de unde suntem acum, pentru că resurse sunt foarte importante, dar utilizarea lor este deficitară din cauza distribuirii lor;

- aiurea;

- discreționară;

- ineficientă;

- păguboasă;

- prostească;

- secretoasă;

- subiectivă.

Lipsa de proiecte majore, lipsa transparenței și mai ales setea de îmbogățire a mediocrilor face ca toate competițiile să se desfășoare anapoda, deși de fiecare dată se invocă legi și principii de moralitate, deși toată lumea știe cum ambele sunt încălcate și nu oricum, ci grosolan, spunându-se că cei ce semnalizează abateri, de fapt încalcă Constituția, draga de ea. Faptul că nimeni nu este răspunzător pentru tot ce se întâmplă nasol, arată o complicitate pe mai multe planuri a celor puși să vegheze ca lucrurile să meargă bine. De aceea aveam:

- corupție fără corupti;

- hoții fără hoți;

- nerecuperarea pagubelor;

- neîncredere totală;

- lipsă de calitate;

- depățiri de termene;

- lucrări abandonate;

- proiecte ilogice.

Unii și-au pierdut optimismul și ridică din umeri. În opinia mea, mai este puțin până la atingerea acelui prag al insuportabilității sub care nu se coboară și va apare acea revoluție a exigenței care va avea drept consecință schimbarea de paradigmă care va duce la competiții pe bune. Dialectica zice că orice fenomen dispare datorită propriei sale dezvoltări. Corupția este un fenomen acum la noi. S-a dezvoltat atât de tare și de puternic încât se apropie de stadiul prăbușirii în sine, căci nimic nu mai are cum să existe dacă aceasta se va mai dezvolta un centimetru în profunzime. Aștept optimist clipa.

(13 august 2017)