Cine crede că episodul de acum vreo 18 ani cu Monica Lewinsky a fost o întâmplare deja exagerează și nu stă cu picioarele pe pământ. Noi aici avem proverbul cu nu iese fum fără foc. Ar trebui să gândim cu mult mai departe decât de aparențe pentru că acum în era Internetului și a stocării de informații de-a valma din care să se extragă ceea ce trebuie la momentul potrivit, lucrurile s-au schimbat foarte mult și 2+2 încetează de a mai face 4 din când în când. Nu vreau să cred decât că există suficientă maturitate astfel încât ofensiva cu familia tradițională să fie reanalizată, căci lanțul de scandaluri având în prim plan fețe bisericești care pare să nu se mai termine, dă senzația că are resurse inepuizabile. S-a trăit mii de ani într-un anume mod aici. Constituția a avut și are dintotdeauna niște repere suficient de vagi încât toată lumea să fie mulțumită. Este normal ca și de acum încolo ea să se mențină destul de echilibrată și să ducă societatea să fie ceva mai bună, dar în cu totul alte condiții decât le vor unii, pentru că și conceptul de bun este cu un grad de relativism îngrozitor de mare. Modificarea acelui articol este miezul problemei ce privește viețile unor prelați, trebuind totul văzut ca fiind legat. Aici nu este vorba de jocul de-a șoarecele și pisica, ci pur și simplu de care pe care, iar avantajul nu mai este spre sprijinitorii direcției de apărare a familiei tradiționale. Nimic nu este întâmplător! Totul este gândit la milimetru, matematic, cu mișcări mai clare decât la șah. Jocul nu este de sumă nulă. Cineva va pierde. Cel care știe acum să cedeze va rămâne pe poziție.
Ceea ce s-a întâmplat ieri cu cei 53 de ierarhi marchează continuarea unui drum cu glod, spini și durere, al cărui capăt este neștiut, nevăzut și mult prea lung. Dacă cineva a crezut că ambasadorul acela care a urcat în Deal a făcut-o doar de a spune bună ziua, deja nu abordează corect problemele. Totul a fost, este și va fi un șir de semnale. Cine le aude sau le vede, trebuie să le decodeze și să le înțeleagă, cine nu, rămâne în drum și o ia la vale, fără a se mai opri. Atât.
Ceea ce s-a întâmplat ieri cu cei 53 de ierarhi marchează continuarea unui drum cu glod, spini și durere, al cărui capăt este neștiut, nevăzut și mult prea lung. Dacă cineva a crezut că ambasadorul acela care a urcat în Deal a făcut-o doar de a spune bună ziua, deja nu abordează corect problemele. Totul a fost, este și va fi un șir de semnale. Cine le aude sau le vede, trebuie să le decodeze și să le înțeleagă, cine nu, rămâne în drum și o ia la vale, fără a se mai opri. Atât.
(18 august 2017)
No comments:
Post a Comment