Redundanța este un rău necesar, pentru că unele elemente nu variază de la o abordare la alta, iar definițiile ar trebui să fie mereu aceleași căci de aceea sunt definiții, să fie rezumatul a ceea ce este esențial într-un concept. Propoziția este o gândire spusă sau scrisă. Mai există și definiții date așa, mai în vârful limbii pour les connaisseurs cum zicem noi francezii. Despre poetul Mihail EMINESCU în orice lucrare se vor scrie cuvintele Ipotești, Eminovici, Maiorescu, Luceafărul dar și datele 15 ianuarie 1850, respectiv, 15 iunie 1889, Veronica Micle.
Și în alte domenii tot așa stau lucrurile. Cine vrea să prezinte sfera din punct de vedere geometric va da o serie de definiții, va da formule, va face desene și va propune probleme. Nimeni nu are cum să scrie o cu totul altă formul pentru volumul sferei sau pentru suprafața acesteia. Nici secțiunile în sferă nu au cum să fie altele decât cele știute de sute și sute de ani. Acum există multimedia și cine vrea să dezvolte o aplicație multimedia cu sfera are tot ce-i trebuie s-o facă și totul va fi tot d-AN, dar cu mult mai interesantă decât un banal fișier pdf.
Redundanța dintre articolele scrise de diferiți autori este scuzabilă până la un anumit punct. Redundanța într-un articol arată că autorul a cam uitat ce a scris mai înainte și reia plictisitor niște aspecte devenind agasant. De aceea este rezonabil ca înainte de a face o postare, autorul să mai citească ce a scris și să elimine lucrurile în plus, repetitive, căci ce se taie, nu se fluieră, că așa zic regizorii de teatru când umblă pe textul unui dramaturg pentru a elimina lungimi supărătoare pe care autorul inițial nu le-a sesizat.
Redundanța în avuția națională digitală este inevitabilă, nu și absolut necesară. Este greu de gestionat. Uneori este mai mică, alteori este nepermis de mare și dă senzația de plagiat, deși nu e chiar plagiat 100%. Când se urmărește o piesă la televizor lumea vrea să vadă nu textul, ci cum joacă actorii în noua distribuție, cu este dus conflictul, cum arată noile decoruri și de fapt ce este nou în montarea care se zice că este revoluționară. Alți actori, aceeași scenă.
Redundanța în avuția națională digitală este inevitabilă, nu și absolut necesară. Este greu de gestionat. Uneori este mai mică, alteori este nepermis de mare și dă senzația de plagiat, deși nu e chiar plagiat 100%. Când se urmărește o piesă la televizor lumea vrea să vadă nu textul, ci cum joacă actorii în noua distribuție, cu este dus conflictul, cum arată noile decoruri și de fapt ce este nou în montarea care se zice că este revoluționară. Alți actori, aceeași scenă.
(21 august 2017)
No comments:
Post a Comment