Este vorba de vremurile comuniste. În acele vremuri, din respect sau din slugărnicie, autorii de cărți ofereau unor granguri cu funcții politice sau administratetive lucrările lor cu autografe, dar înainte de toate, puneau niște texte extrem de măgulitoare la adresa celui cărora le erau înmânate. Respectivii, nu știu dacă le citeau sau dacă le răsfoiau măcar, dar știu că aveau biblioteci și așezau la loc de cinste fiecare volum primit. Oricine intra în bibliotecă simțea o undă de respect când vedea acea bibliotecă, iar autorii știindu-și lucrările prin rafturi la vedere se considerau luați în considerație. Se întâmpla ca uneori, dar acest uneori însemna destul de frecvent ca adresantul, să facă pași, adică să fugă din țară, lucru îngrozitor în acele vremuri și de neiertat din partea PCR. Ca un făcut, parcă exista un ritual, căci imediat ce se afla că grangurul politic sau directorul de instituție a fugint în Vest, cineva intra la el în fostul lui cabinet, lua cărțile la rând și rupea acele pagini cu autografe. Era un mod de a-i protejea pe cei ce scriseseră textele și mai și semnaseră, căci un fugar în niciun caz nu mai merita nici respect, nici admirație și nici prețuire, iar despre calitățile pe acre le-ar fi înșirat ei acolo, nu mai avea cum să fie vorba. Acum foarte mulți ani am intrat în posesia unor astfel de foi, pentru că cel ce le-a rupt era un bun prieten al meu și a vrut să mi le lase mie să citesc să văd și eu care era nivelul de prostituție al celor care veneau să ofere cărți unuia dintre fugiții în America din zona informaticii, om care stătea de-a dreapta lui Manea MĂNESCU și care glăsuia pe la plenarele lui Nicolae CEAUȘESCU dedicate planurilor de dezvoltate din sfera calculatoarelor. Acele pagini le-am pus pe undeva la mine pe site la adresa http://www.ionivan.ro unde stau bine și comod.
(28 august 2017)
No comments:
Post a Comment