Dacă un scriitor fugea în Occident să scape de comunism, i se retrăgeau cărțile din librării, din biblioteci, era scos din manuale și nu se mai vorbea despre el niciodată. Așa s-a întâmplat cu scriitorul de succes Petru DUMITRIU.
Dacă un cântăreț fugea în Occident, să scape și el de comunism, deși comunismul îi crea șanse reale de afirmare și condiții materiale sigure, a doua zi discurile cu el erau distruse, cântecele interpretate de el nu se mai difuzau, ca și cum n-ar fi existat niciodată. Așa s-a întâmplat cu Constantin DRĂGHICI, cel care câștigase nenumărate premii la Festivalul de la Mamaia și care cânta la Operetă. Nu mai existau deloc afișe cu numele lui prin București, de parcă n-ar fi existat vreodată.
dacă acel artist avea notorietate, asemeni lui Luminița DOBRESCU și lui Margareta PÎSLARU, deja era mai greu să fie scoși din mentalul publicului căci melodiile lor erau fredonate peste tot. Luminița câștigase în anul plecării Trofeul Cerbul de Aur, iar Margareta avea nenumărate șlagăre speciale.
Dacă un comic pleca în Occident, crezând că acolo viața lui este mai bună și că acolo are șanse reale de a se exprima, toate scheciurile lui nu mai erau difuzate nici la radio, nici la televiziune. dacă jucase cumva în filme, acele filme nu se mai difuzau cu frecvența de dinainte sau chiar secvențele cu respectivul erau scoase. Așa s-a întâmplat cu Mircea CRIȘAN.
Comunismul era neiertător cu cei pe care îi considera dezertorii cauzei, adică trădători de neam și de țară, deși unii dintre ei plecaseră pur și simplu că așa considerau ei că le este scris în frunte.
Erau și nenumărate bancuri cu fugari, unii politruci care în loc să scandeze trăiască partidul comunist român, scandau o dată ajunși la Paris, trăiască partidul comunist, rămân!
(28 august 2017)
No comments:
Post a Comment