Este nedrept că despre Andrei GOGA trebuie să vorbesc la timpul trecut. Eu l-am considerat pe Andrei GOGA ca fiind del mai bun prieten al meu, deși era cu mult mai tânăr decât mine. Andrei provenea dintr-o familie deosebită, el fiind un tânăr cu o educație aleasă. Mi-a fost student și l-am apreciat pentru inteligența sa, pentru profunzimea gândirii sale și pentru capacitatea de a sintetiza în cuvinte puține lucruri deosebit de complexe, pe care el a știut să le prezinte cu maximă claritate. După terminarea Facultății de Planificare și Cibernetică Economică, Andrei a lucrat în cercetare și a revenit rapid în Catedra de Economie Politică. Ne întâlneam pe la învățământ politic sau pe la ședințele de partid unde mai ne ziceam câte un banc, de regulă foarte bun, pentru că Andrei avea și acest talent. Multe lucruri i s-au întâmplat lui Andrei și că era foarte deștept și că provenea de la Cibernetică, venind din rândurile unor elite pentru care matematica nu mai reprezenta un mister, așa cum se întâmpla cu unii dintre colegii lui, descriptiviști dogmatici proveniți din școala moscovită.
O întâmplare nefericită legată de plecarea unui cumnat de-al lui în USA a făcut ca Andrei să fie obligat să se transfere de la catedra de Economie Politică la catedra de Cibernetică Economică, deci să devenim colegi. Acolo l-am cunoscut eu și mai bine pe Andrei și am început o colaborare extraordinară, el fiind un economist extraordinar de fin și analitic, dar avea un condei nemaipomenit. Am scris și publicat nenumărate articole pe teme de informatică aplicată în întreprindere și pe probleme ale calității software privită din punct de vedere al teoriei economice moderne. Am rezonat la principiile de cercetare pe care mi le-a explicat marele Csaba FABIAN, cel cu doctorat la Universitatea din Bonn și care știa despre ce vorbește când prezenta cum se face cercetare adevărată în echipă, cu documentare, cu creativitate, adică, tot tacâmul, evitat cumva azi prin plagiat.
Ne stabileam o temă, ne documentam, căutam să facem și practică prin activitatea de la contractele din Centrul de Calcul și numai după aceea creionam un articol. La articol lucram când la mine acasă în Berceni, când în Drumul Taberei la el. Andrei era de o exigență ieșită din comun. El verifica modelele de o mie de ori. Cizela o frază până era mulțumit de cum suna. Mie mi-a plăcut să văd un om atât de aplecat spre a scoate un articol rotund, șlefuit și ori de câte ori apărea un articol pe care îl scriseserăm împreună eram sigur că vorbele despre respectivul articol vor fi de apreciere și chiar așa și erau, ceea ce mă bucura foarte mult.
A venit Revoluția din decembrie 1989 și Andrei, tânăr fiind și Revoluția fiind a tinerilor, s-a implicat foarte mult, speranțele lui fiind imense, căci a crezut în idealurile din acele luni și a făcut saltul pe care și l-a dorit, de a reveni în catedra de Economie Politică, pentru că el citise cartea lui SAMUELSON dar și alte cărți de fundamente ale economiei, care erau cu totul altceva decât acea economie ceaușistă dusă de unii până peste cotele vulgarității admise ale oricărui bun simț. A obținut o bursă în Franța, dar lucrurile au luat o turnură nefavorabilă din cauza problemelor de sănătate, pentru că fuseseră prea multe lovituri pe care Andrei le primise pe nedrept și cărora el a căutat să le facă față cu demnitate, dar care s-au reflectat în timp prin efecte dintre cele mai rele.
O situație limită l-a determinat să plece la Cluj și să lucreze tot în mediul academic vreo câțiva ani. Am ținut legătura un timp, dar la un moment dat s-a așternut tăcerea. Am intuit cum stau lucrurile și confirmarea mi-a venit de la un prieten comun. A fost vorba despre ceea ce n-aș fi vrut să aflu niciodată în legătură cu Andrei. A fost a doua lovitură pe care am primit-o în viață, prima fiind pe când aveam cinci ani și mergeam la grădiniță cu cel mai bun prieten al meu. M-a durut atunci, copil fiind și nu înțelegeam, m-a durut și când eram bărbat în toată firea, căci nici de această dată n-am priceput nimic despre cum sunt aranjate rosturile vieții pe pământ de pleacă cei buni.
De fiecare dată când am fost pus să-mi fac lista lucrărilor publicate și ajung la perioada în care am publicat cu Andrei articole în revistele de la noi, am o strângere de inimă. De multe ori am redeschis numerele din reviste și am reciti pasaje din ele, lucru pe care-l fac foarte rar, dar de fiecare dată rămân plăcut surprins de frumusețea unora dintre texte și gândul mă duce la excepționalul Andrei GOGA.
(24 august 2017)
No comments:
Post a Comment