Dușmanii mei. Catracterizare.

Am împlinit la sfârșitul lunii iulie o anumită vârstă. Mi-am zis să fac o listă cu dușmanii mei. Și am făcut-o. Este destul de lungă. Are să zicem cam 137 de elemente, căci traversează întreaga mea viață. I-am analizat pe toți, dar și pe fiecare în parte. Am găsit că dușmanii mei erau unii dintre ei:

- inconțtienți;

- răi;

- invidioși;

- lingușitori;

- indoleni;

- bețivi;

- ineficienți;

- colportori;

- turnători;

- lași;

- fricoși;

- pizmoși;

- malefici;

- mârlani;

- stupizi;

- guralivi;

- bârfitori;

- aiuriți;

- primitivi;

- profitori;

- ciudați.

Am marele regret că printre dușmanii mei nu am găsit unul măcar de calitate, un om special în fața căruia să mă înclin și să-i arăt respectul meu. Nu am o explicație la această situație de-a dreptul incredibilă, că toți dușmanii mei au fost niște persoane, indivizi mai corect, lipsiți de calități, pentru care n-am nici cea mai mică umbră de respect. Mi-am dorit dintotdeauna să am cel puțin un dușman adevărat, inteligent, puternic, spiritual, băncos, genial și care să mă pună la punct în doi timpi și trei mișcări. N-a fost să fie. În puținătatea resurselor de care au dispus acești dușmani, i-am identificat repede și tot atât de repede am găsit mijloacele de a contracara porcăriile pe care încercau să mi le servească. A fost de-a dreptul umilitor pentru mine să am de-a face cu asemenea dușmani de nimic, pentru care n-am suferit nicio clipă că au avut tentative de a-mi aduce mari necazuri. N-a fost nevoie niciodată să definesc o strategie de a contracara ceva, de a mă pregăti în vreun fel. Toți dușmanii mei eu fost previzibili, banali și de un simplism revoltător. Nici nu trebuia să întreprind prea multe căci singuri își anihilau porcărelele datorită ambiguității demersurilor lor haotice și făcute fără prea mult creier. Mi-am dorit să sufăr imens din cauza unui dușman. N-am avut ocazia, că îmi inspirau milă când le vedeam slăbiciunile și micimea caracterelor. Chiar mă pregăteam să le dau o mână de ajutor pentru a le da senzația că răul pe care mi-l fac este mare, iar la un moment dat mă bucuram când îi vedeam că jubilează și ei că mi-au făcut un rău, rău pe care de fiecare dată am știut să-l transform dacă nu în bine, cel puțin de la foarte bine în sus, pentru confortul meu.

(06 august 2017)