Nicio sesiune, fără moțiune

Lozinca liberalilor este acum: nicio sesiune, fără moțiune. Frumos, chiar este foarte frumos. Managementul politic zice că orice acțiune trebuie bine cântărotă și există două abordări, nu trei, nici patru și anume:

- acțiunea este de succes, ceea ce înseamnă că totul a fost bine gândit;

- acțiunea eșuează, ceea ce înseamnă că estimările au fost proaste.

Ar mai fi și o altă abordare, aceea a zvonului cum că s-ar pregăti ceva. Nu trebuie analizat nimic în afara unui context clar pentru că tot managementul politic identifică abordări puerile, nerealiste și bazate pe ipoteze de o superficialitate lucie.

Nicio sesiune, fără moțiune este o lozincă bazată pe rime chiar în interiorul versului, ceea ce-mi place și ceea ce este greu de realizat în arta poetică. Opoziția constructivă înseamnă și ea la un moment dat moțiuni de cenzură care să stopeze un guvern bizar, aiurit, ineficient, lustragiu și leneș. Când însă lucrurile nu prea stau așa, lozinza se golește de conținut și se întoarce ca un bumerang împotriva celor care o rostesc prea des ca titlu de glorie, să dea bine ca activitate cât de cât pompieristică.

managementul politic vorbește despre calcule foarte exacte legate de numărul de semnături efective care să fie starul în abordarea unei moțiuni. Votul din decembrie 2016 a dat o anumită configurație a Parlamentului, iar calculul legat de ceea ce înseamnă majoritate este dat de formula Ț = [ K/2] +1 unde [] este funcția parte întreagă și K este numărul de parlamentari. Orice abordare nerealistă are la bază estimarea cum că Ț << L + U, unde L este numărul de parlamentari ai celui ce inițiază moțiunea, iar U reprezintă numărul celor care aderă la moțiune, ei fiind din afara respectivului grup parlamentar. Cel mai rău este atunci când U este prost estimat,  lucru care din vorbe este probabil, din fapte imposibil. Așa cum stau lucrurile, după măririle de salarii din vară, după populismul tăierilor din pensiile așa-zise nesimțite, aderarea la orice moțiune este un fel de SF. Legile justiției au o mare problemă după cazul Rarinca și după ce justiția îi lasă liberi să chefuiască pe marii devalizatori sau le dă pedepse simbolice, după ce cazurile au fost mediatizate copios. Mass-media are un rol imens în a crea mituri, dar tot atât de bine în a le demola prin demonizare. Demonizarea merge ca unsă, cu metode extrem de fine, prin care se dă senzația abordărilor obiective, echilibrate și oneste. În realitate se folosesc metode de manipulare bine țintite și chiar eficiente.

În concluzie, nu cred că alianța PSD+ALDE va avea probleme în această toamnă, cu nimic. Nicio sesiune, fără moțiune este nu numai un slogan, ci o dorință, cred cu șanse mici de transpunere în viață. Să nu uităm că au crescut salariile și cu burta plină lumea apare în culori de roz cu nuanțe foarte variate.
Tristețe, o tristețe plină de înțelesuri, dar adevărată.

(24 august 2017)