Veneau la sală doi frați. Cel mic, avea cam 25 de ani, cel mare undeva peste 30 de ani. Cel mic era de peste 185 cm înălțime, cel mare avea 165 cm, căci el mi-a zis. El avea și 100 kg,, în timp ce fratele lui era filiform. Fratele mic nu avea facultate, în tip ce fratele mare fusese studios, adică modelul familiei. Cel mic și-a adus fratele la sală și conștiincios cu era, cel mare lucra cu sârg și nădușea pe măsură. Am observat la el unele progrese, progrese care s-au accentuat în timp și l-am văzut topindu-se progresiv, lucru care mi s-a părut extraordinar.
Programul meu mă făcea să vin la sală într-o anumită perioadă a zilei, drept care nu ne-am mai intersectat. După un timp, într-o sâmbătă sau duminică i-am reîntâlnit pe cei doi farși, dar i-am recunoscut de fapt după primul, cel mic, rămas neschimbat. Cel mare slăbise foarte mult. Săa întâmplat atunci să ne nimerim și la vestiar și mi s-a părut ciudat că în față îi atârna un șorț de piele dezagreabil, subțirel și foarte flexibil. Era excesul de piele de pe abdomen, care atârna din cauză că grăsimea care-l susținuse dispăruse. Cel mare nu făcuse nicio operație, ci pur și simplu, slăbise cam repede din sport și din regim alimentar.
A trevut un timp și i-am reântâlnit pe cei doi frați. Cel mare eliminase prin operație excesul de piele. Arăta fantastic. Chiar i se vedeau pătrățelele. Își schimbase și poziția și mersul. Acum și fața șui arăta altfel. Era mult mai luminoasă, mai încrezătoare.
După ce sala s-a transformat în restaurant, eu am plecta altundeva și cred că cei doi frați au ales să continue să facă sport la o altă sală.
Cât de important este să vrei să faci ceva și mai ales să te ții cu dinții de realizarea obiectivului!
(28 august 2017)
No comments:
Post a Comment