Nu-mi amintesc să fi văzut vreun film românesc de două ori de la Pădurea spânzuraților lui CIULEI din 1965, pe când aveam 18 ani, iar acum am 76, deci au trecut ani. Dintre filmele străine am avut plăcere enormă să văd filmul lui FELLINI, intitulat La strada, cu Anthony QUIN, Giulietta MASSINA și Richard BASEHART.
Despre filmul românesc TEAMBULDING 2022 am mai scris în 21 mai 2023 pe acest plog la adresa și cu cât a trecut timpul, mi-am pus o serie de întrebări, căci mi-a adus aminte de filmul lui FELLINI intitulat La strada. Filmul italienesc este un film mare prin tot ceea ce este el adică prin:
- joc actoricesc,
- caracterele personajelor,
- dialoguri,
- intensitatea acțiunii,
- simplitate,
- densitate,
- cursivitate.
Filmul lui Matei DIMA are o acțiune care se povestește foarte simplu: într-o companie unde atmosfera este încărcată se organizează un team building și acolo are loc un concurs. Finalul are elemente de simetrie. Măreția filmului este dată de:
- limbaj,
- jocul actorilor,
- dinamică,
- profunzimea detaliilor,
- ritmul alert.
Filmul este un întreg și este prinsă în el cu mare acuratețe atmosfera din echipele care lucrează în companiile orientate pe prestări servicii, unde procedurile joacă un rol esențial și oamenii se transformă în executanți asemeni roboților, unde totul este predictibil și depersonalizat.
Spun că acest film este o capodoperă și capodoperele nu se povestesc, iar analizele lor vor evidenția numai laturile de perfecțiune de dialog, de personaje, de limbaj, de structură, de concentrare, de strălucire. Aceeași senzație am avut-o când am vizionat filemel La strada și Pădurea spânzuraților.
(09 iunie 2023)
(09 iunie 2023)
(09 iunie 2023)
No comments:
Post a Comment