Cultul posterelor

Pe vremuri, ideea de a realiza postere era de mare actualitate. Un poster era o fotografie foarte mare. 
Erau postere cu actori de cinema.
Erau postere cu actrițe de cinema mai mult sau mai puțin îmbrăcate.
Erau postere cu fotbaliști.
Erau postere cu Elvis PRESLEY.

Erau postere care promovau COCA COLA.

Erau postere cu Empire State Building.

Erau postere cu Turnul EIFFEL.

Erau postere cu Diego MARADONA.

Erau postere cu  The BEATLES.

Erau postere cu Jimi HENDRIX.

Erau postere cu B.B.  KING.

Erau postere cu Arnold SCWARZENEGGER.

La noi apar în campania eletorală postere. Îmi aduc aminte de posterele cât un bloc cu 10 etaje ale candidatului Emil CONSTANTINESCU. Nu spun nimic despre valoarea unor astfel de postere și mai ales despre modul în care au fost finanțate.

Datorită costurilor ridicate de producție, la noi nu au fost realizate postere care creșteau prețul revistelor și așa foarte mare în raport cu posibilitățile românilor. În USA există cultul posterelor și există de vânzare postere ale unor personalități de prim rang, cu autografe semnate de acestea și se vând la prețuri apreciabile. Posterele de dimensiuni mari sunt greu de gestionat, dar posterele de dimensiuni ceva mai mici, A4 sau A3 se gestionează lejer într-un apartament. Știu că există și un comerț cu postere, unde colecționarii oferă piese valoroase, iar prețurile nu sunt deloc de neglijat. La unele chioșcuri din marile malluri americane se află de vânzare postere. Unele personalități pe portalurile lor își exprimă disponibilitatea de a trimite prin poștă postere cu autografe, indicând și sumele ce trebuie achitate de cumpărător. Deși acum sunt mult mai relaxate condițiile de a realiza fotografii de foarte mare rezoluție care să elimine retușurile manuale ale fotografiilor, ideea de poster este trecută pe un plan secund pentru că lumea preferă cu totul alte abordări în mediul online.

(19 iunie 2023)