1.000 de oameni care m-au impresionat: MIRICĂ

MIRICĂ era un bărbat trecut de șaizeci de ani. Pe vremea copilăriei mele, un bărbat de șaizeci de ani era un bărbat bătrân, terminat ca să mă exprim mai exact. Și MIRICĂ era un bărbat bătrân, terminat. Nu era o frumusețe de bărbat căci nu fusese o frumusețe de bărbat. Avea o gâlmă în dreptul nasului și i-a fost frică să se opereze și gâlma a tot crescut. La un moment dat, MIRICĂ n-a mai plecat la muncă, apoi nici din casă nu a mai ieșit.
Pe mine MIRICĂ cum își gestiona femeile, căci avea muiere și patru fete. Nu le bătea. Nu ridica tonul. Le dresase încât toate făceau ceea ce aveau de făcut doar dirijate din priviri. L-am admirat pe MIRICĂ pentru arta de a manipula cu privirea și mi-am dorit să ajung și eu ca atunci când voi fi mare să-i fac pe oameni să execute ceea ce vreau eu, doar arătându-le din priviri ce au de făcut, fără a face gesturi, fără a scoate vorbe pe gură.

MIRICĂ muncea pe la gară mi-a zis mama, deși toți ceilalți frați ai lui erau potcovari. Lui nu-i plăcuse să dea la baros, dar îi plăcuseră caii. Se zicea că un cal l-a lovit cu copita peste față și gâlma de acolo i-a apărut, de la lovitura aceea. Nu știu, dar atunci când a murit MIRICĂ, nu l-au pus în coșciug. Cineva a făcut o ladă de lemn neșlefuit, l-au pus acolo și ziceau niște vecini că la cimitir, doar au bătut niște cuie apoi au acoperit lada aceea cu pământ. Slujba a fost sumară, pe gratis. Femeile lui nu l-au plâns deloc au zis niște femei și vorbele despre ele nu erau deloc frumoase, căci MIRICĂ le adusese de-ale gurii și le păzise de necazuri cât a fost în putere. M-a impresionat ceea ce am văzut și am concluzionat cu mintea mea de copil, că omul e bun doar cât are de oferit ceva. Când nu mai are, doar o ladă din scânduri bătută în cuie îl așteaptă, oricine ar fi fost el cândva și părerea aceasta nu mi-am schimbat-o nici în ziua de azi.


(01 aprilie 2023)