TÂRCĂ era potcovar. Lucra la alții, nu avea baraca lui. El știa doar să toarne copii lui Maria, cu acre avea zece, de-a făcut-o Mamă Eroină și Gheorghe GHEORGHIU DEJ i-a dat ei o indemnizație și o medalie. El era o mână de om, dar toată mahalaua se mira de unde e în stare să facă atâția copii. Una este ambalajul, alta este interiorul, iar lui Maria, muierea lui, îi plăcea de TÂRCĂ. Atunci când muncea vara, TÂRCĂ stătea la bustul gol și i se vedeau coastele, de ziceai că e numai piele și os. Numai că, cel la acre lucra se folosea de TÂRCĂ pentru că era forțos. Slab, slab, dar cu putere. Lovea cu barosul fierul încins de ieșeau potcoavele din mâna lui, ca la carte. Ații mai slinoși și mai durdulii trăgeau la foale să se întețească focul și fierul să se înroșească.
TÂRCĂ nu bătea la noi în poartă des. dar când bătea, maia îi zicea tatei:
- Tudore, ia vezi, că e TÂRCĂ la poartă!
tata mergea la poartă și TÂRCĂ intra direct în subiect. Îi spunea tatei că Maria lui a născut un copil și îl roagă pe tata și o roagă și pe nașa să i-l boteze. tata nu mai discuta cu mama și-i spunea că va boteza copilașul Ai mei conveniseră că dacă vine cineva să-i pună nași de botez, să accepte necondiționat.
TÂRCĂ era un bărbat respectuos și la plecare îi pupa mâna tatei și-i zicea nășicule. După aceea, fiecare pleca în treaba lui. mama începea pregătirile de botez. Erau vremuri grele și mama pregătea trusoul de botez din prosoape și din pânză luată pe cartelă. Așa erau vremurile pe atunci. oamenii trebuiau să rămână oameni.
(01 aprilie 2023)
(01 aprilie 2023)
No comments:
Post a Comment