1.000 de oameni care m-au impresionat: Gică florarul

Gică florarul era zidar în timpul zilei, dar în timpul lui liber creștea gladiole. Era o plăcere să-i vezi grădina cu gladiole pe care nea Gică le ducea la piață când era vremea gladiolelor. Eram copil și mă impresionau gladiolele lui nea Gică. Întâmplarea a făcut ca nea Gică să lucreze la realizarea termoficării de la Spitalul Mare din pitești de pe strada 1 mai, loc unde eu și prietenul meu Nicu ne angajaserăm salahori pentru două luni, când trecuserăm în clasa a XI-a de liceu. Gică florarul se dădea el mare zidar, dar nu era. Ceea ce clădea el nu era zid drept, ci ceva care trebuia corectat cu mult mortar. El se mai lua în clonț cu șeful de echipă, care era cu mult mai tânăr. Îmi amintesc că Gică florarul s-a dus să se ușureze ceva mai departe, dar tot în șanțul unde se făcea zidăria pentru termoficare. Atunci șeful de echipă, a luat pe vârful mistriei niște mortar și cu o mișcare de maestru l-a aruncat de i-a căzut lui Gică florarul drept în palma pe care o folosea să-și desăvârșească acțiunea. Omul s-a șocat, iar șeful i-a zis că vrea ca el, Gică florarul care se crede mare și tare, să facă și el la fel, de la doi pași. Bineînțeles că Gică florarul a încercat dar a eșuat și s-a făcut de râs. Ca florar, cultivator de gladiole, Gică m-a impresionat, dar ca zidar, nu.



(11 aprilie 2023)