Friday, August 5, 2016

Un caz halucinant

Miercuri 03 august 2016 la Antena 3, la emisiunea SINTEZA ZILEI a lui Mihai Gâdea a fost difuzat un interviu, cam neserios din moment ce:

  • dădea senzația că este cu camera ascunsă;
  • personajul era anonim;
  • vocea celui care se destăinuia era în clar, nemodificată;
  • se făcea la cererea anonimului;
  • ce spunea rămânea învăluit în mare mister;
  • întrebările erau de școlari;
  • se desfășura după reguli de reality show;
  • mișcările camerei arătau o burticică semnificativă;
  • cămașa împricinatului era în carouri modelată pe burtă;
  • tematica era ruptă din domeniul SF;
  • se vorbea despre o cazuistică extrem de simplă.
A doua zi parcă, joi, cu surle și trâmbițe s-a anunțat că vine în carne și oase anonimul și-și devoalează identitatea sa, de parcă totul era un story ieftin, chiar prea ieftin și jucat de un amator introdus în platou. Argumentele respectivului sunt cel puțin dubioase, dacă nu urât mirositoare.
Nu vreau să reiau povestea că este tristă, cu final tragic. Acum 4 ani și un pic, iar filmul lui Cristian Mungiu 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, tot cu 4 începe, la o vânătoare a fost împușcat un om. Ipotezele de lucru erau legate de:
  • numărul de vănători;
  • lista vânătorilor;
  • armele vânătorilor;
  • poziția corpului celui mort;
  • glonțul din capul mortului;
  • minciuni;
  • etapele traversate în acea zi nefastă;
  • tăcerea;
  • ce a urmat;
  • martor, suspect, învinuit;
  • argumentul: frica;
  • dezvăluirea.
Alții au rolul de a dezlega misterul. La o problemă așa de simplă, soluția trebuia să vină instantaneu, nu după 4 ani. Dacă nu apărea un suspect, clar că niciodată nu s-ar fi aflat nimic și autoaccident ar fi rămas. dar undeva s-a produs o fisură. Lucrurile sunt cu totul altele, înspăimântătoare, oricum ar fi luate pentru că nu au fost 5 vânători, ci 7, pentru că din ceva frumos, o distracție, s-a transformat dintr-o dată într-o tragedie. Mi s-a arătat un laș și un mincinos care:
  • a văzut cum sub ochii lui i-a murit un prietenul de 12 vechime;
  • el a mers și a spus văduvei de autoaccident, mințind oribil;
  • a tăcut și a mințit ani în șir, închizând bucla;
  • a așteptat o soluție miraculoasă bazată pe minciunile lui;
  • a uitat că adevărul iese la suprafață ca undelemnul;
  • nu a tremurat nicio clipă vîzând marea nenorocire;
  • a trăit, a mâncat, a băut, s-a ----- purtând acesta grea povară;
  • a privit în ochi rără să clipească pe cei îndurerați.
Acest nenorocit de merge și așa care ne duce spre:
  • prăbușiri de avioane cu amatori,
  • încărcăleli de parașute în aer,
  • accidente stupide de automobile pe A2,
  • accidente de vânătoare incredibile
este continuat în modul cel mai terifiant de o lentoare păgubitoare care lasă loc la interpretări extraordinar de dificil de urmărit de oricine are capul limpede, pentru că multe nu se leagă, de notoirietate fiind cazul Bernevig cu 5 morți ăntr-un accident rutier prin 1997. Am asistat în Franța nu la o vânătoare, ci la urmărirea unui traseu unde la vreo 4km era o vânătoare. În perimetrul, delimitat, păzit de oameni voluntari, nu intra nimeni, iar vânătorii se vedea de la o poștă că erau instruiți și respectau regulile nu erau urechiști ca ai noștri. Minciuna are picioare scurte și când unul știe ceva, dacă doarme, vorbește ăn somn și spune adevărul involuntar. Dacă sunt doi care știu ceva, char dacă stabilesc cum să mintă, tot apare un moment în care vinovatul este dat în gât. Dacă sunt 7 inși, imposibil ca toți să mintă frumos și la unison. Neconcordanțele dun automat către stabilirea unui oarecare adevăr, nu neapărat a celui care să fie definit de faptele care s-au petrecut.
Nu stau eu aici să analizez ce și cum, dar mă gândesc că 3 din cei 7 vânători  plus driver-ul proveneau dintr-o zonă unde onoarea este fundamentală. Îmi vine să plâng în hohote când văd că nimeni nu mai are onoare dintre noi și prin ceea ce facem dovedim că tot răul din lume nu vine peste noi din afară, ci iese ca o vomă din trupurile noastre puhave, gelatinoase și îmbibate cu suficiență maqi mult decât aristocratică, de o mediocritate crasă și revoltătoare. Într-o țară cu hoții fără hoți, cu corupție fără corupți, cu crime fără criminali soarele răsare dimineața și apune seara, deși ar trebui să se întâmple invers.



(06 august 2016)

No comments:

Post a Comment