Un singur om mi s-a părut încruntat pe veci. El este jurnalist editorialist și critic vehement, dar nu a construit nimic. El se închipui ca având condei, fără să aibă, ceea ce-l aruncă la periferia profesiei, căci la bază este jurnalist și bietul de el are un doctorat în cu totul altceva. Se vede de la o poștă că este un personaj greșit. Consider că de la el a început demolarea gimnasticii feminine, întrucât a scris cu sârg despre condițiile inumane de acolo, de parcă a face gimnastică la cel mai înalt nivel ar fi egal cu plimbări prin Cișmigiu și mâncatul a câtorva tone de ciocolată.
Îmi aduc aminte de un conflict al său cu un alt jurnalist sau așa-zis jurnalist. După ce respectivul a avut vreo două ziceri acide, încruntatul a tăcut mâlc, pentru că o continuare l-ar fi costat un impozit pe câștiguri nedeclarate, care s-ar traduce tot printr-o spălare de bani.
Săracul încruntat a încercat să se ia în clonț cu cine nu trebuie și acela i-a zis o caracterizare de doar câteva cuvinte încât jurnalistul sau așa-zisul, a trebuit să tacă pentru că cel puternic îl avea la mână și nu i-ar fi căzut bine dacă acela ar fi zgărmănat rahatul.
Nu este un singur încruntat. Am mai văzut câțiva. Toți își duc pe umeri un destin plat și incolor, în umbra unor idei crezute numai de ei geniale, dar pe care semenii lor le consideră anoste, inutile, contraproductive și deci fără vreo valoare. Știu doar că încruntatul nu are timp să zâmbească fiind plin de el și considerându-se superiorul tuturor, în găunoșenia lui sordidă, dar zgomotoasă.
Îmi aduc aminte de un conflict al său cu un alt jurnalist sau așa-zis jurnalist. După ce respectivul a avut vreo două ziceri acide, încruntatul a tăcut mâlc, pentru că o continuare l-ar fi costat un impozit pe câștiguri nedeclarate, care s-ar traduce tot printr-o spălare de bani.
Săracul încruntat a încercat să se ia în clonț cu cine nu trebuie și acela i-a zis o caracterizare de doar câteva cuvinte încât jurnalistul sau așa-zisul, a trebuit să tacă pentru că cel puternic îl avea la mână și nu i-ar fi căzut bine dacă acela ar fi zgărmănat rahatul.
Nu este un singur încruntat. Am mai văzut câțiva. Toți își duc pe umeri un destin plat și incolor, în umbra unor idei crezute numai de ei geniale, dar pe care semenii lor le consideră anoste, inutile, contraproductive și deci fără vreo valoare. Știu doar că încruntatul nu are timp să zâmbească fiind plin de el și considerându-se superiorul tuturor, în găunoșenia lui sordidă, dar zgomotoasă.
(18 august 2016)
No comments:
Post a Comment