Metropolitan Opera House a reprezentat pentru mine acel obiectiv care nu trebuie ratat orice-ar fi și am căutat să ajung acolo. Am ajuns. Am văzut căteva spectacole cu Nunta lui Figaro, La Traviata, Rigoletto și aș mai fi vrut dar nu a mai fost posibil, una e voinșa și alta este putirința. La acel muzeu erau mărturii ale trecerii marilor cântăreți de operă pe marea scenă cu spectacole dintre cele mai speciale. Am fost foarte mândru să văd un CD cu Ileana Cotrubaș cântând în La Traviata cu Placido Domingo. Am regretat că nu am avut banii să cumpăr un tablou cu Joan Stherland cu autograf care nu era la un preț exorbitant. Erau la prețuri mari tablouri cu Enrico Carusso și cu Maria Callas, dar aveau autografe. Tot timpul m-am întrebat și dacă le-aș fi cumpărat, cine ar fi apreciat aici în mahala așa ceva, când am dus cuiva un album foarte scump de pictură și persoana l-a aruncat în bibliotecă. Am regretat că nu i-am dus un sac cu cartofi.
Mai erau acolo și costume și recuzită de la mari roluri și de la mari artiști. Tot timpul am vrut să văd dacă și în alte locuri operele au muzee. La Viena este și muzeu, dar mult mai simpluț. Opera națională București nu are un astfel de muzeu dar are puse pe colo și pe colo niște haine, niște fotografii și niște elemente de recuzită.
Acum de când cu aplicațiile multimedia, cu digitizarea înregistrărilor sonore sau video, nu cred că a cănstrui un website mai este o chestie foarte complocată. Tocmai de aceea ce are MET pe website este exemplar, iar puținătatea informației de pe website-ul ONB este întristătoare.
(04 august 2016)
No comments:
Post a Comment