Culturism și empirism

Ca în orice domeniu, există persoane care doresc să trăiască experiențele pe propria lor piele, indiferent care sunt acestea. De aceea ele parcurg etapele și fac încercări succesive, căutând să învețe din mers, fără a beneficia de sfaturile altora sau de experiența altora sau de ceea ce este dovedit științific și scris în cărți.

Abordarea empirică înseamnă:

• execuția de exerciții în numărul și în modul observat la alții, fără a ști dacă sunt sau nu suficiente sau corecte;
• construirea de programe funcție de măsura în care aparatele sunt neocupate și de dispoziția pe care o are executantul;
• rafinarea după criterii proprii a numărului de execuții, a numărului de seturi și a ordinii de realizare a unui antrenament;
• mersul pe ideia că meseria se fură și prin imitații sau prin discuții din care persoana se consideră că este la un nivel ridicat de instruire, deși este doar la început, apar schimburi de păreri și aprecieri asupra a ceea ce este bine de făcut.

Empirismul este frecvent în sălile de antrenamente deoarece foarte mulți sportivi pornesc de la o ideie atunci când intră prima dată într-o sală și-și schimbă obiectivele din mers. Se folosește foarte frecvent metoda încercărilor succesive, cu efectuarea de corecții ori de câte ori este nevoie. Și în cazul celor care lucrează după metode empirice se văd rezultate. Numai că aceștia vor avea nenumărate mirări atunci când văd că alte persoane care au început antrenamentele mai târziu, au rezultate cu mult mai importante. Empirismul moderat permite obținerea de progrese, pentru că se fac translatări de la alte domenii. Adică se încep antrenamentele cu lucruri mai simple, mai ușoare, după care se trece la creșterea complexității. dacă direcția este bună, apar progresele și sportivul va continua. Există însă și limite peste care empirismul nu are cum să treacă. Lucru din proprie inițiativă, din auzite sau după cele văzute la alții sunt modalități clare de lucru empiric. Chiar dacă un antrenament este structurat de către o persoană ținând seama de zilele în care vine la sală și de cât de mult se supune solicitărilor, tot lucru empiric se cheamă. Și în culturism ca în orice sport sau în orice domeniu al tehnicii există secrete, există reguli, există tehnici și metode de antrenament, verificate de alți sportivi, care au dat rezultate. Toți cei care ignoră documentarea, ignoră lucrul folosind metode avansate de antrenament, cu cunoașterea exactă a rolului fiecărui exercițiu și a mecanicii execuțiilor practică un culturism empiric. Lucrurile devin și mai complicate atunci când tot în mod empiric se definește o dietă și mai ales când sunt consumate suplimente, fie din auzite, fie ca așa mai fac și alții. Empirismul are marele dezavantaj că amână rezultatele, generează eforturi inutile și instalează niște limite care nu se depășesc în zona performanței, pe oricare dintre laturile de evaluarea a acesteia la nivelul masei musculare, simetriei și definirii. Există persoane care vin la sală, lucrează și se vede de la distanță că fac erori în cascadă mai ales prin a se așeza la un aparat și lucrează fără a-l pregăti caracteristicilor sale și ceea ce este mai grav, preiau sarcinile celui care a lucrat anterior. Aceștia nu acceptă dialog, nicidecum sfaturi, iar în caz de accidentare nu au capacitatea de a recunoaște că au greșit. Empirismul presupune stabilirea prin proprie experiență numărul de repetări și numărul de seturi pentru un exercițiu pe care sportivul îl consideră optim pentru el. Funcție de rezultatele obținute produce modificări din aproape în aproape. Într-un interval de timp rezonabil fiecare culturist care lucrează empiric își va avea propriul program, pe care îl consideră potrivit. Dacă obține rezultate notabile, va avea încredere în ceea ce face și va crede că acesta este modul just de lucru.

(01 septembrie 2016)