S-a transmis la tv întreaga ceremonie de înmormântare a lui Leonid Ilic Brejnev și am fost impresionat de faptul că la fix a XII-a bătaie o orologiului din Turnul Spaski a fost pus sicriul conducătorului PCUS decedat, pe catafalc. In coșciugul descoperit se vedea că nu are mâinile pe piept așa cum sunt la ortodocși. Funeraliile au decurs după cronometru, la milimetru.
Eu îmi aduc aminte că la coborârea în groapă am auzit un huruit, ceea ce arăta că cei care țineau de feșele acelea de pânză s-au cam grăbit sau că pânza le-a lunecat din mâini. Oricum, cel mai puternic om al lumii a plecat și mi-am adus aminte de poemul lui Bertold Brecht care i se potrivea de minune respectivului. Am înțeles cu acel prilej care era dimensiunea reală a lui Nicolae Ceaușescu, pentru că numai comparând cu altceva, este definită complet o ierarhizare. La un moment dat după ce Brejnev a fost inhumat, conducătorii delagațiilor au trecut prin fașa mormântului unde era și o poză dar unde erau și decorațiile pe care și le cam dăduse singur, așa cum stă bine oricărui mare bărbat de stat. Am numărat câte delegații au trecut până i-a venit rândul și celui mai iubit, stejarului, omului planetei, cel mai cel dintre cei mai cei și m-a descumpănit că era prea câtre sfârșit. Și la înmormântarea lui Tito am numărat și chiar m-a cuprins deznădejdea, cât de târziu i-a venit rândul copilului neascultător. Orologiul din Turnul Spaski este un simbol și unii spun că steaua din vârful lui ar fi făcută din rubin dar la o țară cu atâtea bogății parcă nu mai contează. Știu numai că Leonid la o întâlnire a comuniștilor din Europa a avut un dialog cu șeful bulgarilor și totul s-a terminat când Leonid a acoperit cu un deget toată țara acestuia și tot Leonid nu a putut acoperi cu palmele de la ambele mâini teritoriu imensei lui patrii. De mai multe ori am stat la umbra Turnului Spaski dar n-am prins niciodată ora 12 să aud cele 12 bătăi ale orilogiului, da am auzit la radio de nenumărate ori sunetele, semnalul era și la emisiunile rusești de la rodiodifuziunea română, căci așa erau vremurile atunci. Acum, am înțeles că orologiul cântă imnul de stat al Rusiei, pe acre l-am învățat obligatoriu în clasele elementare pentru că în cărți era și el lână Te slăvim Românie... imnul pe versurile lui Eugen Frunză. Ceva mai departe, la zidul Kremlinului am văzut mormintul lui Stalin. Mai etau și alții acolo îngropați, semnalați cu plăcute de marmură.
(05 august 2016)
No comments:
Post a Comment