Gândirea comunistă și atât

Gândirea comunistă a fost caracterizată prin:

• a omogeniza pe toată lumea;
• a-i pune pe toți oamenii la muncă;
• a dezvolta anumite valori nenaturale;
• a defini eficiența în afara profitului;
• a evidenția vorba meșteșugită;
• a da greutate angajamentului neurmărit;
• a judeca după scheme și șabloane.

În toate marile rașe există hoteluri imense, aproape abandonate sau transformate în sedii de firme. Comuniștii vedeau acele hoteluri ca fiind:

• locuri de dormit;
• locuri de muncă pentru personal supradimernsionat;
• un mod bizar de a reduce birocrația.

Acele construcții erau în afara oricărui management, pentru că aplicând scheme de management, conducea la reduceri de personal de peste 60% și schimbări radicale în ceea ce privește externalizareaq unor servicii. Se vede acum că peste tot sunt rentabile hotelurile cu cel mult 20-30 de camere care au un management flexibil și care au eliminat din start toate elementele ridicole din cost, înlocuindu-le cu creșterea calității îm toate zonele. Am văzut un hotel privat în Pitești de 4 stele, cu parcare și cu tot dichisul care a funcționat prost, doar pentru faptul că managerul îl reprezenta pe patron și patronul nu era prezent 100% în acel hotel, ci primea numai informații despre starea lucrurilor.

Gândirea comunistă nu dispare instantaneu. Comunismul a fost ca o boală lungă și grea. Se știe că boala intră cu carul și se scoate cu acul, ceea ce înseamnă că gândirea comunistă o dată ce a contaminat colectivități întregi, rămâne multe generații în conștiința oamenilor și cu greu va fi eliminată. Gândirea comunistă este cea care face ca oamenii să nu vadă nici măcar cât lungul nasului. Așa au fost educați de șoimi ai patriei, de pionieri, de UTC-iști, de tineri PCR-iști, să facă ce li se spună, să fie niște roboței dar ceea ce este și mai rău, să fie duplicitari. Adică una vorbesc în față și cu totul altfel se exprimă în spate, adică în absența persoanei cu pricina. Gândirea comunistă este rădăcina tuturor relelor acestui popor, pentru că lipsa de progres are la bază:

• lipsa de inițiativă;
• lipsa de implicare;
• fuga de răspundere;
• goana după înavuțire;
• neconcordanța între vorbe și fapte;
• doar găsirea de chichițe în legi;
• așteptarea perpetuă;
• câștigul facil.

Acum multă lume mimează democrația, mimează capitalismul, dar tot și toate arată că ruperea de comunism nu s-a produs. Cine dorește să reia orice din viața noastră cea de toate zilele, orice fapt, orice activitate și dacă este supusă unei analize, se va vedea că peste 80% este totul îmbibat într-un comunism pur, decantat și chiar filtrat. Până și banalele bancuri care nu-l mai deranjar nici pe odios și nu mai erau contorizate de temuta securitate, acum sunt spuse în șoaptă, pentru a nu fi auzite, înregistrate, interpretate și mai ales folosite la o adică. Cât privește șpăgile, mita, furtul, minciuna, toate sunt un pic mai jalnice și mai penibile decât în vremurile ce le zicem noi că sunt apuse. Mă așteptam ca tânăra generație să fie un pic mai puțin atinsă de preceptele comuniste. Se vede treaba că nu este așa din moment ce oameni de 40-45 de ani care în cei 27 de ani de la Revoluție aveau timp să se remodeleze, apar în justuiție ca niște fezandați gata, care știu că rămân cu milioanele dar vor lua niște ani cu suspendare, dacă. 

Este necesar un efort foarte mare și susținut al școlii, al bisericii, al sportului pentru a trece la acea schimbare de paradigmă care să se reflecte la nivelul gândirii, așa fel încât în următorii 50 de ani să ne debarasăm de balastul aproape cimentat al gândirii comuniste, simplistă, uricioasă, persistentă și duhnitoare din orice unghi este abordată.

(14 august 2016)