Se întâmpla la noi tot felul de lucruri și nu le găsim nici explcație, nici cauze, nici nimic. ?Și toate au la bază faptul ca nu se stabilesc responsabilitați pentru a vedea cauze, pentru a ști cine se face vinovat de un anumit lucru. Întotdeauna în spatele oricarei acțiuni stau un executatnt și un șef direct. Executantul este fie o persoana, fie o echipa. Întotdeauna, pentru o activitate trebuie sa existe o procedură. Executantul trebuie:
- să cunoască procedura;
- să fie verificat de șef ca știe sa aplice procedura;
- să ia mșsuri pentru a evita riscurile;
- să semneze ca a primit lucrarea, ca este instruit și știe sa o facă.
Șeful trebuie sa urmăreasca modul în care s-a executat lucrareași să semneze că a verificat. Nu trebuie să existe nicio activitate sau succesiuni de activitați pentru care lipsesc proceduri, echipamente și documentele care arată când se execută, undee se execută, ce se execută, de către cine, care este durata alocată, cu ce dispozitive. Pentru toate activitațile exista documentație clară, respectând norme de protecție și toata legislația aferentă. Toată lumea trebuie sa știe care sunt costurile nerespectarii:
- procedurilor;
- utilizarii incorecte a echipamentelor;
- fluxurilor de documente;
- verificarii execu?iei;
- lipsei raportului final.
Sa luam niște cazuri apărute în timp.
Un copil din sectorul 4 al Capitalei cade într-o gură de canal fără capac și moare. Mult timp nu se știa cine este proprietarul rețelei de canalizare, dar se știa ca hoții de metale furasăeră acel capac. Dacă exista LEGEA RESPONSABILITA?II, se știau:
- proprietarul;
- cine trebuia sa verifice gurile de canal;
- cum se abordează problema lipsei capacelor;
- procedurile pentru eliminarea riscurilor;
- cine nu a lucrat după proceduri;
- termene riguroase de soluționare.
Rxista la noi expresia: sunt numai pe hîrtie. Are justificare o asemenea expresie prin faptul ca nimeni nu ține seama de ceea ce este scris, pentru ca niciodata nimeni nu a fost tras la raspundere. Textele sunt vagi, neangajante. În cazul cu capacul lipsa, este clar ca trebuiea:
- cunoscut proprietarul într-o secunda;
- ajuns la executantul care verifica absența capacelor;
- verificarea modului în care au fost aplicate procedurile;
- identificarea executantului și a șefului său direct;
- stabilirea masurilor legate de neaplicarea procedurilor.
Un alt caz este cel al unei eleve care a cazut într-un closet al școlii, intrucât s-a prabușit construcția. Lipsa LEGEII RESPONSABILITAȚII a facut sa treneze totul. Și aici lucrurile erau clare daca:
- exista un flux de documente cu responsabilitați precise;
- se știau executanții din evidențele operative;
- existau semnături legate de cunoașterea procedurilor;
- existau semnaturi legate de verificarea lucrărilor;
- se știau responsabilitațile concret, pe oameni din documente.
LEGEA RESPONSABILITAȚII presupune existența unei documentații clare. Sa presupunem că trebuie bătut un cui. Cuiul îl va bate muncitorul X. Muncitorul X trebuie sa cunoscă procedura de a bate un cui, trebuie sa aiba instrumentele cu care bate cuiul, trebuie sa aiba echipement de protecție. Înainte de a bate cuiul, șeful lui se va convinge ca muncitorul X știe procedura, știe sa foloseasca echipamentul și mai ales ca va face lucrarea bine. Șeful va verifica dacă muncitorul X a bătut cuiul bine. Dacă muncitorul X are de batut 1000 de cuie, evident, șeful va urmari și faze intermediare dar în final va verifica daca muncitorul X:
- a batut cele 1000 de cuie;
- toate cuiele au fost bine bătute;
- ce remedii a realizat muncitorul X.
Va exista un set de documente privind acsta activitate, din care vor rezulta:
- materiile prime și echipamentele;
- cunoașterea procedurilor utilizate și semnături;
- cine a executat, cine a fost șef direct;
- raport de execuție, semnat.
LEGEA RESPONSABILITAȚII presupune nume de persoane și semnaturi ale acestora, pentru a se ști cu exactitate cine a executat, ce a executat, când a executat și unde a executat o activitate.
Să mai luăm un caz recent. O persoană a fost accidentată de o creangă ce s-a rupt într-un parc și a lovit-o. Lucrurile sunt simple. Parcul acela aparține de cineva, o instituție Y. Acolo existaa o activitate numita toaletarea copacilor, adica taierea crengilor, ajustarea copacilor sa arate bine, dar și taierea acelor copaci care s-au uscat. De toata aceasta operațiune se ocupa o echipa conduca de un șef Z. Fiecare membru al echipei este instruit sa faca conform unui calendar și a unui grafic acțiuni pentru care exista proceduri. Se știa cu claritate cine trebuia sa toaleteze acel copac, când trebuia facuta operația, dacș a fost facută, cine a verificat. daca s-a rupt creanga este clar ca procedura nu a fost aplicată corect de un muncitor anume, ca șeful său nu a verificat execuția lucrarii. Și aici, dacă ar exista LEGEA RESPONSABILITAȚII lucrurile ar fi foarte clare.
Mai mult, LEGEA RESPONSABILITAȚII, face ca executanții dar și șefii lor sa știe cu claritate ca dacă nu execută corect operațiunea și daca operațiunea nu este verificata, semnaturile lor pe documente foarte clar întocmite, care nu lasa loc la interpretari de niciun fel, îi va face responsabili, inclusiv în fața justiției.
LEGEA RESPONSABILITAȚII este esențiala și trebuie sa pună ordine în activitatea de execuție, fară a mai lăsa la voia întâmplarii absolut nimic. Trebuie gândit sistemul de responsabilizare încât sa stimuleze calitatea execuțiilor și mai ales pe cei care execută lucrări de foarte bună calitate. Pentru acesta executanții trebuie sa fie instruiți, sa li se prezinte procedurile și mai ales să se verifice că executanții știu să le aplice corect, fără a sări etape, fără a inversa ordine etapelor și fără a se expune la riscuri.
Am vazut o vânzatoare are mi-a împachetat greșit niște mezeluri nepunându-le pe parte cu folie impermeabilă a ambalajului, ci pe partea cu hârtie. Când am ajuns acasa a trebuit sa spăl feliile de mezeluri căci hârtia se topise pe ele. Corect era sa puna mezelurile pe partea impermeabila a ambalajului, dar pentru aceasta, șeful ei trebuia s-o instruiasca. El trebuia sa elaboreze o procedura de alegere mezeluri, de taiere și de ambalare. Nu vreau sa scriu aici despre vânzatorii idioți care nu taie capetele de la salam, care pun în pachet inclusiv resturile de la tot felul de mezeluri deși ai cumparat cu totul altceva. În comerțul socialist lipsa de responsabilitate avea la baza lipsa alimentelor din galantare. Acum nu mai exista nicio scuza la lipsa de proceduri și la lipsa de responsabilizare. Exista sintagma: cine greșește, platește. Nu se aplica, e de dată la fier vechi.
(21 august 2016)
No comments:
Post a Comment