Bicicliștii

Am o admirație specială față de bicicliști pentru că sunt:

- curajoși;

- definiți;

- disciplinați;

- cu multă voință;

- ambițioși;

- punctuali;

- sportivi;

- atenți;

- concentrați.

Știu despre ce vorbesc, din momentul în care de la 12 ani am învățat să merg pe o bicicletă MOVE, iar mai târziu aveam deja o bicicletă de semicurse de producție sovietică SPUTNIK. Am parcurs și eu distanțe mari, dar solitar. Acum cunosc niște tineri care au format o echipă și merg sistematic cu bicicletele pe trasee foarte lungi, dacă iau in calcul specificul teatrului antic grecesc, cu unitatea de tip, unitatea de spațiu și unitatea de acțiune. La acestă echipă unitatea de timp este ziua. Unitatea de acțiune este mersul pe bicicletă. Unitatea de spațiu este traseul definit de ei.

Ori de câte ori au o zi sau chiar p jumătate de zi la dispoziție, echipa face un traseu, fie aici în șară, fie în străinătate. La noi, cum toate problemele primesc soluții proaste, evident și soluția pentru bicicliști, nu avea cum să fie decât o soluție proastă. Siluirea Căii Victoriei este unul dintre exemplele interesante, până la ridicol, căci nici bicicliștilor nu li s-a rezolvat problema, dar și pe șoferi i-a înebunit, prin gâtuirea dusă până la nivel aopteotic. Bicicliștii de la noi conștientizează marile riscuri la care se supun, pentru că șoferii de la noi:

- nu sunt prudenți;

- nu respectă nici pe bicicliști, nici pe pietoni;

- au cunoștințe precare de conducere a automobilelor;

- circulă absolut aiurea;

- fac manevre imprevizibile.

Uneori, chiar și bicicliștii greșesc prin lipsa de cultură a străzii, a ceea ce au dreptul să facă și care sunt regulile minimale ce trebuie respectare, mai ales cele legate de semnalizare și de schimbarea direcției. Dacă și la noi ar exista cultura pentru bicicletă ca în Olanda, evident, lucrurile ar sta altfel. Dim moment ce am văzut posesor de BMW care doar a traversat strada pentru a merge să ia niște mezeluri, bineînțeles, cu mașina sa cea luxoasă, deja avem o imagine unde ne află. Dacă edilii ar avea și creier și onoare, ar căuta specialiști în urbanistică rutieră și respectivii ar veni cu soluții deloc penibile ca rezolvarea aceea în care pista de bicicliști se termina într-un stâlp.

Nu trebuie promovată bicicleta nici a alternativă la dispariția hidrocarburilor, nici ca posibilitate unică de a slăbi sau de a face mișcare pur și simplu. Revin la olandezi la care folosirea bicicletei este sport național, în ideia că toți olandezii o folosesc. Să nu uităm că olandezii sunt un popor model, căci ei și-au clădit o patrie luptându-se din răsputeri spre a scoate teren de sub imperiul apelor. Să nu uităm că ei au fost anii în șir stăpânii mărilor și oceanelor, că ei au universități adevărate și că tot ce este Philips provine de la ei. Ei folosesc bicicleta numai și numai că este cel mai eficient mijloc de transport pe distanțe mici și în zone aglomerate. Este neeficient să fie utilizată o mașină, mai ales una foarte puternică pentru distanțe de sub 25km și mai ales acolo unde sunt stopuri și intersecții. Olandezii știu ce înseamnă efortul, ce beneficii aduce bicicleta ca timp de deplasare și mai ales ca modalitate de parcare în zone extrem de aglomerate.

La noi, bicicleta nu este un lux, dar nici departe nu este de a fi considerată un lux, chestie datorată rarității ei.Maturii se întrec în cai putere și mai ales în bolizi, iar bicicleta este considerată o excentricitate, pentru cei care vor adrenalină în traseu. Pasionații de biciclete au numai și numai avantaje pentru că ajung cu bicicleta oriunde ajunge mașina, dar și în locuri unde un automobil nu va ajunge niciodată și mă refer la terenurile accidentate sau pur și simplu la poteci. Consideram apuse vremurile în care bicicliști solitari sau organizați în grupuri mici făceau circuite în țară. I-am admirat pe niște nemți care ajunseseră pe biciclete în cartierul copilăriei mele. Am văzut că pensionari germanni au cluburi și fac trasee bine echipați, deși sunt destul de dolofani unii dintre ei. Admir pe toți cei care merg pe bicicletă, chiar dacă fac acest lucru într-o sală de fitness-culturism și se manifestă chiar zgomotos, acoperiți fiind de foarte mulți decibeli, tocmai pentru a nu deranja pe celalți.

Eu cunosc un biciclist înrăit, căci așa îmi place să-i spun, când văd cât de împătimit este în a merge pe două roți și a pedala, ca formă naturală de a fi.

(17 august 2016)