Duminica seara, când toată lumea ar vrea să vadă un film de acțiune, american săzicem cu Bruce Willis sau cu Sylvester Stallone sau cu Jason Statham sau cu Nicolas Cage sau cu Robert De Niro sau cu Morgan Freeman sau cu Vin Diesel, ca un blestem, trebuie s-o suport pe gureșa prezentatoare cu rostorile ei lungi, banale, penibile la emisiunea care se screme să nască în final o ceva populară, în care fiecare interpret-concurent are de parcus niște probe, pe care le consider neconlcudente. Nici despre juriu nu am a spune niște elogii pentru că am motivele mele, pe care repertoriul respectivilor și aparițiile lor cu caracter inflaționist, banal, șușanelistic, făcăturistic mă determină să am rezerve. Unii sunt implicați în scadaluri cu frați de sânge, alții cântă despre băutură, alții domină emisiuni modeste vorbind prea mult. Numai Poetul reprezintă acolo artă autentică. Mai sunt niște măscărici care prin intreruperiele cântecelor cu aiurelile lor generează discontinuități absolut supărătoare. Toată tărășenia îmi aduce aminte de vremurile în care la ore de maximă audiență apărea cu pastilele lui penibile un dramaturgaș de mă enerva și-mi strica sâmbetele, cât a durat mandatul unui prezident șters, mămăligos și oarecare.
Sper să se termine o dată și această emisiune în format prăfuit, așa cum este aia cu o dată-n viață când de fapt apar unii de nenumărate ori în viață, de te apucă plânsul. Acum am explicația de ce TVR este în picaj. Cu asemenea emisiuni nici nu are cum să fie altfel.
(07 noiembrie 2017)
No comments:
Post a Comment