Descoperiți-l pe plagiator!

Acum este la modă să-i descoperim pe plagiatorii mărunți sau cei care trebuie musai descoperiți, restul plagiatorilor rămânănd anonimi, adică îmb ibați de originalitate și gustând fructele delicioase pe care societatea prost organizată le oferă din abundență.

Există produse software performante care au ca input o lucrare ce trebuie analizată, să zicem o teză de doctorat, un articol sau o carte, toate fiind în format electronic. Cu o precizie excelentă acele produse software identifică textele similare existente în literatura deja existentă sub formă de conținut digital. Treaba aceasta este în actualitate ca procedură de lucru obligatorie undeva după 2010, ceea ce nu înseamnă că tezele de doctorat susținute, articolele, cărțile publicate înainte de 2010 nu există posibilitatea de a face obiectul unei astfel de analize cu un produs software antiplagiat.

dacă există conținutul digital pe un suport, lucrurile sunt simple, căci multe biblioteci și-au digitalizat cărțile, revistele și tezele de doctorat. În cazul în care ceea ce trebuie supus analizei antiplagiat se află pe suport de hârtie se procedează astfel:

- paginile sunt scanate,

- are loc conversia spre fișier docx,

- se face o verificare a calității,

- fișierul rezultat este input pentru software antiplagiat.

Cred că în acest context nu ar mai trebui să stea liniștiți în niciun caz cei care au susținut teze de doctorat între anii 1990 - 2000, cum nici cei care au susținut tezele de doctorat sau au plublicat articole sau cărți în intervalul 2000 - 2010. Lucrând în plan ceva mai local, cu eforturi conjugate, crește probabilitatea de a crea neliniști și celor care au susținut teze de doctorat înainte de 1990 căci procesele de digitalizare au fost extinse foarte mult, iar produsele software antipolagiat lucrează acum nu numai cu fișiere doc sau pdf, ci și cu formate specifice reprezentării de imagini și nu numai, accesul spre produse multimedia nemaifiind o ficțiune cvu certitudine.

Descoperiți-l pe plagiator! Este ca o poruncă, pentru a curăța mediul academic de impostori, de indivizi fără chemare, care au reușit să se strecoare prin hățișurile unei birocrații sofisticate și s-au cocoțat în structuri, având după aceea putere de decizie care le-a permis să dicteze drept de evoluție sau de stagnare altora deși realitatea nu le oferea nicio calitate.

(31 iulie 2020)