Datele din pandemie

În 1999 am scris o carte re calitate a datelor, referită prin următoarele elemente:

Gheorghe NOSCA, Ion IVAN, Sebastian TCACIUC, Otilia PARLOG, Razvan CACIULA - Calitatea datelor, Editura INFOREC, Bucuresti, 1999, 102 pg., ISBN 973-98508-6-3.

Sunt totuși 21 de ani de atunci și mă așteptam ca în lumea numită societate informațională, pe care o clamăm și sub numele de digitalizare generalizată, să existe proceduri pentru:

- culegerea datelor,

- analiza calității datelor,

- prelucrarea datelor,

- analiza rezultatelor,

- interpretarea rezultatelor,

- fundamentarea deciziilor.

Constat cu surprindere că nici în Ro și nici în UE nu s-au definit astfel de proceduri pentru datele care se vehiculează în timpul pandemiei, ceea ce afectează:

- comparabilitatea datelor,

- corectitudinea rezultatelor,

- completitudinea datelor,

- calitatea analizei,

- fundamentarea deciziilor.

Atât timp cât la Iași raportarea cazurilor de persoane infectate cu COVID 19 este diferită de modul de raportare de la Timișoara, așa cum declară două distinse cadre universitare, deșa adunăm mere cu pere și rezultatul este suc de fructe naturale îmbuteliat în condiții bizare.

Când se zice că Italia are 800 de infectați și România are 614 deja spunem că Italia stă mai rău, deși cei 800 de intfectați au rezultat din testarea după o anumită procedură care diferă de procedura de testare din România, deci datele nu sunt comparabile, adică nu spun prea mare brânză. Apoi, Italia are 60 milioane de locuitori, deci I = 800/60 = 13,3 iar România are 20 de milioane de locuitori, deci I = 614/20 = 30,7 ceea ce schimbă total problema și concluzia e cu totul alta, căci statistica zice să lucrăm cu valori absolute, adică 800 și 614 dar și cu date relative, adică 13,3, respectiv, 30,7 nu cum vrem ca să ne convină, să arătăm că suntem frumoși, deștepți, zmecheri și zglobii. Deciziile corecte și eficiente se iau folosind rezultate a căror calitate să nu fie pusă niciodată sub semnul întrebării.

(011 iulie 2020)