Istoria a oferit țării noastre trei șanse de a face virajul spre dreapta europeană autentică. Prima șansă a fost în 1996 când Convenția Democratică a venit la putere. Cu un președinte slab și aici măp refer la Emil CONSTANTINESCU, cel cu plăcerea sinistră de a avea ziceri sâmbăta la Tv la ore de maximă audiență când vorbea vorbe și un PNȚCD împietrit în istorie, neavându-l pe marele Corneliu COPOSU plecat în lumea celor drepți, a fost risipită șansa, căci țara nu a evoulat, corupția cu țigaretele 1, 2 și 3 au demonstrat cădoi și cu doi nu mai făceau patru de mult la București.
A doua șansă ratată a fost după 2004 când Traian BĂSESCU și alianța DA au luat puterea. În loc să se ocupe de restructurarea economiei care să facă dezvoltarea clasei de mijloc, gașca PDListă s-a pus pe chestii bizare și portocalii și s-a dezvoltat un stat mafiot așa cum tăticuțul sau creatorul său a recunoscut.
A treia șansă este în curs de ratare acum, când guvernul PNL nu gestionează eficient pandemia și afacerile dubioase cu măști și materiale sanitare arată că natura umană orientată spre prăduire este mai puternică decât dorința de a moderniza țara și de a face ceea ce trebuie, căci mișcările unor miniștri gen Grindă sau Anisie sau Chiloți nu dau o șansă reușitei unui proces pe care bietul Iohannis se străduie să-l implementeze, dar nu are cu cine. Am zis eu că e el un fel de Meșter Manole, dar cei din linia a doua dărâmă noaptea cu sârg ce clădește el ziua. Chiar dacă e locomotivă Rareș Bogdan, cu o floare nu se face primăvară căci Fenechiu, Gorghiu, Orban, Turcan și Orban. sunt ca pietrele de moară legate de ultimul vagon al trenului.
(24 iulie 2020)
No comments:
Post a Comment