Fata prim-procurorului

Prin anii ' 60 era în Pitești un prim-procuror care avea o fată, elevă de liceu, pe care am auzit-o spunându-i directorului adjunct de liceu:

- Taci, dracului din gură, că nu se surpă și nu se dărâmă nimic!

Toată lumea o știa de fata lui tăticu. În acele vremuri tulburi, mahalaua vorbea de cum a intrat ea în liceu, nu neapărat la cel mai tare, dar elevă de liceu. În primul an nu a luat la facultate, dar în anul următor, cu dosarul beton, căci atunci se intra și pe bază exclusiv de dosar, a intrat și ea nu la medicină cum și-ar fi dorit, dar altundeva, mi se pare pe la filosofie. Veneau pe la don'prim-procuror în fiecare vară oameni de la București. Fata lui a terminat excepțional facultatea. A fost și profesoară un timp, dar nimeni nu i-a invidiat pe elevii ei. Cu timpul căsoiul prim-procurorului a intrat în paragină, căci după 1975 el nu a mai fost, iar fiica lui se plimba prin mahala ca o stafie. Nu mai păstra nimic din trufia pe care o știam.

Privesc peste timp și văd că istoria se repetă, căci Lica GHEORGHIU tot fata lui tăticu a fost, tare-n tată, nu talentată. Parcă este o eczemă care se întinde și acaparează toată pielea cu mâncărimi. În provincie lumea este pică, iar prezențele speciale sunt ocrotite delicat și neostentativ.
Fata prim-procurorului avea un tupeu fenomenal și carențe de educație iremediabile, crezând că totul i se cuvine. Spunânu-i-se că este foarte bună de toți cei slugarnici, ea a crezut că chiar este așa, dacă nu chiar genială. A fost eroarea vieții ei. A murit fată bătrână.

(11 iulie 2018)