Am cunoscut un loc într-o instituție numit cimitirul elefanților. O șefă a serviciului resurse umane a fost înlocuită de altcineva. Fosta șefă de la resurse uname a fost transferată pe poziție de analist și locul era acela pe care nu eu l-am numit cimitirul elefanților. Un tip căruia i-a fugit sora în USA, deci nu mai avea acces să lucreze unde lucra, a fost și el transferat tot ca analist și tot acolo la cimitirul elefanților.
Văd că și acum se practică aceeași metodă, a plasării celor care sunt trecuți pe linia moartă, folosindu-se tot un fel de cimitir al elefanților.
Am văzut cum acolo la cimitirul elefanților erau create funcții pompoase care să satisfacă orgolii nemăsurate, căci elefanții erau doar niște foști care erau posesorii unor informații esențiale pentru ei, inutile pentru alții, căci pentru șantaj ar fi folosite la o adică.
Cândva, i-am propus unui elefant să solicite un post de ambasador și sunt sigur că l-ar fi primit. El și-a dorit să rămână în sistem. A făcut greșeala să se creadă că lumea îl mai iubește. Orbit de putere, respectivul a făcut imprudența să candideze pentru o funcție de decor. A pierdut-o cu brio. A suferit. Nu a rezistat să meargă pe poziția avută în urmă cu 10 ani.
Dacă urmărim scena politică și socială, vedem și la noi elefanți și cimitirul lor, căci nu este rezonabil să fie tratați cu brutalitate cei ce au servit interese superioare și nu au călcat pe bătături pe cine nu trebuie și nici nu au fluierat în biserică. Unii dintre elefanți sunt la Brussels pe bani grei,cimitirul lor fiind unul de lux, mai ceva decât le-ar fi oferit oficialitățile de aici de pe Dâmbovița.
(11 iulie 2018)
No comments:
Post a Comment