Profesorul Alexandru ISAIC-MANIU

Anul 2011 a debutat catastrofal pentru invatamantul superior de toate nivelurile, datorita unei legi patronate de personaje ori care au declarat la deschideri festive de an scolar ca nu le-a placut cartea, ori care n-au avut vreo legatura cu invatamantul, ori care au terminat liceul la douazeci si patru de ani, ori si mai rau au avut dar mai bine nu aveau. Toti intru mediocritatea lor, cu parlamentari de tip candidate la concursuri de frumusete sau avocati rascopti sau politicieni genetic caraghiosi, absolut toti au ridicat destele si a iesit aceasta lege, avorton al unei clase politice demult aruncate la canal, asemeni unui prunc nascut mort.

Incep acest demers cu momentul ianuarie 2011 pentru ca mai mult decat epurarile din anii '50 cand au fost scosi brutal din invatamant mari profesori considerati slujitori ai burghezo-mosierimii si ai monarhiei, in acest an tot fara a li se da dreptul de a incheia semestrul, cei ce implineau varsta de 65 de ani, de a doua zi trebuiau sa plece, devenind in mintea acestor legiuitori fericiti pensionari sau obiecte inutile intr-o societate devastata de coruptie in continuu progres.

Asa s-a facut ca intr-o sedinta de Consiliu Profesoral al Facultatii de Cibernetica Statistica si Informatica Economica, la data de nici nu vreau să-mi amintesc,  s-a dat citire acelui LAUDATIO adresat profesorului Alexandru ISAIC-MANIU, prin care i se recunosteau meritele exceptionale, dar era marcata incheierea activitatii sale de profesor universitar, membru al catedrei de Statistică, urmand sa colaboreze in calitate de cadru didactic asociat. Am fost cutremurat de ce se intampla. Recunosc ca nu am viteza de reactie, asa ca evenimentul care se derula rapid nu mi-a permis sa ma repliez pentru a lua cuvantul sa spun cateva vorbe despre colegul Alexandru ISAIC-MANIU. Ma gandeam cum vesnicul conferentiar care si-a negat si rezultatele cercetarilor din teza sa de doctorat, dar si cel ce nu si-a aratat niciodata diplomele, erau marii invingatori invinsi ai momentului.

In  2013 la deschiderea Conferintei Internationale de Statistica intr-un cadru festiv i-a fost inmanate Diploma si Medalia de argint din partea Journal of Applied Quantitative Methods-JAQM, ca semn al recunoasterii contributiilor deosebite pe care profesorul si cercetatorul Alexandru ISAIC-MANIU le-a adus domeniului statisticii economice in general si metodelor cantitative aplicate in economie in special. In calitatea mea de editor sef al acestui jurnal stiintific, am luat cuvantul si emotionat am vorbit despre profesorul si colegul Alexandru ISAIC-MANIU, despre cum l-am cunoscut si mai ales despre opera sa stiintifica, toate acestea fiind cele care au determinat grupul de evaluare al jurnalului JAQM sa voteze in unanimitate ca pe anul 2013 diploma si medalia sa i se acorde lui. Dupa ce i-am oferit diploma si medalia, cuvantul sau de raspuns a fost in linia acelei modestii proverbiale cunoscuta de toata lumea a profesorului Alexandru ISAIC-MANIU.

Mi-au ajuns la urechi refuzul profesorului Alexandru ISAIC-MANIU de a accepta pozitia de presedinte al INS, cu rang de secretar de stat, atat de ravnita in randul celor care au treaba in mod real cu statistica dar si acelora sau au auzit de statistica in statia de autobuz. El stia ca aceaqsta pozitie este rezultatul unei negocieri politice si stia si care sunt implicatiile pe care trebuie sa le aibe punerea unei stiinte cu valente speciale in slujba celor care doresc cosmetizarea realitatii, daca nu, chiar falsificarea acesteia. Se vorbea candva de dexistenta intr-o tara comunista a unui institut specializat in trucarea datelor statistice, pentru ca deformarea realitatii trebuie facuta stiintific, pentru a nu fi depistata, asa cum se intampla cu sondajele de opinie comandate, care tot statistica s-ar numai daca si numai daca cei care incaseaza onorarii grasenu pornesc de la premisa ca platitorului  trebuie sa-i spui ce-i place sa auda, adevarul crud fiind lasat deliberat de izbeliste in sertare. Asa cum il stiam pe profesorul Alexandru ISAIC-MANIU, cu coloana vertebrala, fara a accepta compromisurile, refuzul sau a fost anticipat, iar ceea ce a urmat s-a vazut, inclusiv necunoasterea numarului de votanti in 2012, cand in 1964 recensamantul facut pe un calculator ICL a dat principalii indicatori doar in cateva saptamani. A nu se uita ca recensamantul din 2010 a beneficiat de tehnica de calcul de un milion de ori ma performanta decat in vremea in care se lucra cu discuri de mici dimensiuni, cu cartele perforate, dar conducerea comunista era interesata de adevar, tocmai pentru a sti cum sa-l cosmetizeze stiintific. Sunt sigur ca profesorului Alexandru ISAIC-MANIU ar fi avut un management de exceptie acolo si ar fi reusit sa alinieze statistica damboviteana la cele mai inalte standarde, fara ezitari legate de CNP.

Se auzeau despre diferite personaje din ASE tot felul de can-canuri, care mai de care mai exotice. Din capul locului trebuie sa spun ca in peste patruzeci de ani de cand il cunosc pe profesorul Alexandru ISAIC-MANIU nu a existat ceva care sa fie in afara muncii lui de zi cu zi de la catedra sau cu studentii la sala de curs sau in laboratorul de seminarii.

De fiecare data cand il intalneam pe culoarele cladirii din Dorobanti aveam ce vorbi. Era subiect fie o carte scrisa de el in colaborare, fie un eveniment stiintific recent, niciodata nu a intrat in discutie vreo persoana in afara  celor pentru care si profesorul Alexandru ISAIC-MANIU dar si eu nutream o imensa admoratie  asa cum era profesorul Ludovic TÖVISSI sau academicianul Emilian DOBRESCU.

cand se apropia aniversarea profesorului Ludovic TOVISSI, membru al catedrei de Statistica Economica si care imi fusese conducator de doctorat, am simtit nevoia sa-mi astern gandurile mele de apreciere si recunostinta si sa le public intr-un cotidian, lucru pe care l-am si facut pe o jumatate de pagina format mare. Vazand ca in catedra domniei sale este liniste si pace, mi-a venit ideea de a lipi acolo la avizier acea jumatate de pagina. Cred ca i-a deranjat pe multi gestul meu, dar stiu exact ca atunci cand l-am intalnit profesorul Alexandru ISAIC-MANIU m-a felicitat. Peste ani, niste mizerabili au pus in acelasi loc o chestie golaneasca folosindu-se de o poza care soca prin asemanare cu AIM, stiut fiind faptul ca performanta este lucru care si doare dar si parjoleste, iar profesorul Alexandru ISAIC-MANIU este recunoscut ca mare specialist in doemniul statisticii, iar notorietatea sa nu lasa loc de interpretare.

Cei din domeniu statisticii au caderea de a analiza lucrarile stiintifice ale profesorului Alexandru ISAIC-MANIU, insa ma voi opri asupra catorva aspecte.

In primul rand, profesorul Alexandru ISAIC-MANIU a scris carti in colaqborare, facand parte din echipe in care se regasesc nume precum Ludovic TOVISSI, Elena BIJI, Tudor BARON,Constantin MITRUT, Vergil VOINEAGU, Ovidiu NICOLESCU, Constantin ANGHELACHE. Voi aborda in mod special colaborarea profesorului Alexandru ISAIC-MANIU cu marele statistician Viorel Gh. VODA, cu care au elaborat numeroase lucrari pe care statisticienii adevarati trebuie sa le cunoasca, sa le studieze si mai ales sa le utilizeze in solutionarea problemelor lor din practica de zi cu zi. Lucrari elaborate in principal de cei doi,  precum Abordarea sase sigma - 2009, Aplicatii ale retelelor probabiliste in tehnica - 1983, Defectarea. Modele statistice cu aplicații - 1999, Proiectarea statistică a experimentelor. Fundamente și studii de caz - 2006, Dicționar de statistică generală - 2006, Manualul calitatii  si reprezinta un exemplu de colaborare in plan stiintific a doi cercetatori de mare anvergura stiintifica.

In al doilea rand, abordarile sale sunt caracterizate prin profunzime, exactitate si prin rigurozitate, neexistand niciun detaliu care sa fie lasat la voia intamplarii.

In al treilea rand, mi-a creat convingerea ca realizeaza abordari complete si de fiecare data cand am avut nevoie de o anumita solutie am mers la cartile unde profesorul Alexandru ISAIC-MANIU era coautor sau autor unic si acolo am gasit ce aveam nevoie ca parte teoretica dar si cu exemplificari luate de la A si duse pana la Z, adica la solutia finala cu interpretare. Ma gandeam de fiecare data cand citeam paginile scrise de el, exact cum ziceau ostasii romani la Marasesti: PE AICI NU SE TRECE! Despre lucrarile profesorul Alexandru ISAIC-MANIU cititorul zice cu certitudine: NU MAI ESTE NIMIC DE SPUS! Exemplul clasic care vine sa arate ca asa stau lucrurile este cartea curba WEIBULL aparuta in anul... Cand l-am intalnit i-am spun ca lucrarea este cea mai completa abordare si nu vad in urmatorii 50 de ani sa mai scrie cineva ceva pe aceasta tema. Au trecut deja .... si in literatura de la noi nu s-a mai produs nimic pe acest subiect.

Plangaciosii de dupa revolutia din 22 decembrie 1989 care spuneau ca nu s-au putut manifesta plenar prin a publica datorita restrictiilor din vremurile comuniste, sunt contrazisi de profesorul Alexandru ISAIC-MANIU a carui activitate publicistica a avut  intensitate la un nivel deosebit de ridicat. Un tanar cercetator si cadru didactic in acelasi timp, a publicat in anul 1983 la Editura Academiei, una dintre cele mai prestigioase edituri din tara noastra, lucrarea METODA WIEBULL - aplicatii. Cand am vazut lucrarea in libraria Sadoveau de pe Magheru am mers direct la tinta. Aveam in memorie un curs de la disciplina de CALCUL ECONOMIC tinut de unul dintre  profesorii mei preferati,  Ludovic TOVISSI, in care a facut referire la curba lui Weibull, cu larga aplicabilitate in solutionarea a numeroase probleme din economie. Am luat cartea, am rasfoit-o si m-am hotarat sa o cumpar. Am citi-o cu multa atentie si mi-am dat seama ca am in fata o lucrare clasica, excelent documentata, unde teoria se imbina perfect cu practica si nimic nu este lasat la voia intamplarii. Am regasit acolo multe elemente necesare solutionarii de probleme pe la contractele unde eram angrenat. Impreuna cu prietenul meu Emil Moscovich am si scris un program FORTRAN pe care l-am utilizat la un contract in simularea de variante de forare in cercetarea geologica pentru zacaminte de metale, coordonat de profesorul de la catedra de matematica Ion SACUIU. Cand l-am intalnit pe viitorul profesor Alexandru ISAIC-MANIU, atunci numai lector/asistent universitar, dar cu vechi state in activitatea de cercetare si de diseminare a rezultatelor prin publicatii si participari la conferinte, l-am felicitat. De atunci, mi-am dorit si eu sa scriu o carte despre un subiect de informatica, tot asa ca intr-o forma foarte concentrata sa abordez cam totul despre tema respectiva, incat sa fie foarte greu, daca nu imposibil, celor care ar dori sa mai scrie ceva pe aceeasi tema, sa treaca la treaba.

Cand cu multi ani in urma ne intalneam la admiteri, faceam haz de necaz de ceea ce ne pica in calitatea de sefi de sala. De foarte putine ori se intampla sa primim o sala ceva mai mica. De cele mai multe ori ne laudam cu amfiteatrele I sau III si de ce nu, cu unul dintre cele mai dificile culoare de la Biblioteca ASE. Eram tineri atunci si nu-i invidiam pe cei cu parul carunt care la tragerile la sorti se intampla sa primeasca sali micute, cu cate zeci de candidati, chiar daca erau colegi de aceeasi varsta cu noi care mai murmurau nemultumiri. Glumeam si ne gandeam ca si noua ne va veni randul sa primim cand von fi  prag de pensionare tot astfel de salite si sa le amintim razvratitilor de atunci ca este foarte bine sa solicite amfiteatre si culoare pe la cantina Moxa. Norocul tuturora ca ewxamenul de admitere a fost scos si selectia se face pe baza de dosar, iar din anul 2014 este necesara si o compunere.

Anii au trecut prea repede si tanarul blond cu ochi albastri, mereu cu zambetul pe buze, optimist, ne apare acum aproape neschimbat, comunicativ, demn, tot timpul avand proiecte de dus la final asa cum stie el, cu tenacitate, fara a uita niciun detaliu, in ideea de a oferi si altora din bogata sa experienta si cultura in statistica de inalt nivel. Daca prin anii '80 un profesoras spunea cu voce tare cand isi manifesta dorinta sa tina cursuri de COBOL, el nescriind nicio instructiune necum un program, a zis cu o aroganta absolut cosmopolita, ca si daca s-ar pune problema sa tina un curs de chirurgie la UMF, n-ar ezita s-o faca. Prin contrast, profesorul Alexandru ISAIC-MANIU prin statornicia cu care s-a dedicat domeniului statisticii, abordat pe toate fetele, este modelul de seriozitate ce trebuie urmat de toti cei ce doresc sa obtina rezultate valoroase atat in munca de la catedra, cat si in activitatea lor de cercetare. Acum ca exista Internetul si functiile COPY-PASTE, multi cred ca preluand slide-uri celebre de la MIT, UCLA, Stanford sau Harward impun noi discipline fara sa fi citit carti, fara sa lucreze practic, fara sa verifice ca au inteles ceea ce debiteaza, facand pe enciclopedistii prin diversitate, rapiditate, volum, ascunzand o superficialitate vecina cu grozavia. Ei au in fata modelul ISAIC-MANIU ce trebuie urmat, fiind singurul model de succes, verificat 100% in mod concret de practica, fara a aplica metode statistice, ci vazand totul cu ochiul liber chiar de la o posta departare.

(08 septembrie 2016)