Tiger clasic, văzut ca proiect

Festivalul Tiger clasic s-a derulat pe baza unui proiect. Ca orice proiect și acesta a avut etape bine conturate precum; 

• mai întâi a fost anunțat;
• s-a stabilit locația și data de desfășurare;
• identificarea sponsorilor;
• a fost realizat un mod de comunicare la adresa http://en.tigerclassic.ro/
• a fost definit un calendar pentru zilele de 2, 3, 4 septembrie 2016;
• inițializarea unui sistem electronic de achiziționare bilete;
• proiectarea și tipărirea diplomelor;
• definirea și asigurarea logisticii;
• realizarea transmisiilor live;
• constituirea listei cu invitați și asigurarea condițiilor;
• trecerea la organizarea de detaliu;
• organizarea arbitrajului;
• funcție de competitori s-au definit structurile de concurs;
• stabilirea și realizarea unei comunicări cât mai eficiente în media.

Realizarea efectivă a festivalului s-a derulat conform programului. Toate elementele  înscrise în program au fost ținute sub control ca timp și ca structură urmărindu-se minimizarea abaterilor de la definirea inițială. Dacă sarcinile au fost bine împărțite și executanții au fost bine aleși, publicul a văzut. Este important că experiența acumulată în timp și-a spus cuvântul. ceea ce trebuie remarcat este legat de faptul că azi 6 septembrie 2016 la adresa http://en.tigerclassic.ro/ nu am regăsit:

• listele cu participanți;
• listele cu câștigătorii;
• galeria foto;
• mici filme cu prezentările câștigătorilor;
• un forum cu opiniile specialiștilor dar și cele ale spectatorilor.

Este timp vor spune unii, nu este timp vor zice alții. Oricum, faptul că evenimentul este înghesuit într-un calendar extraordinar de încărcat, vecin cu suprapunerile activităților federației de specialitate, arată o abordare pragmatic-concurențială din care mă cam îndoiesc că are cineva de câștigat. Am văzut în mediul academic ce se întâmplă cu un candidat care se înscrie la tot felul de concursuri pe tot felul de discipline în tot felul de universități. Adică, cine aleargă după mai mulți iepuri, nu prinde niciunul. Pe vremea comuniștilor nu era permisă participarea nici măcar la două concursuri în același interval pentru că era considerată neserioasă. În democrație este altceva și nu trebuie îngrădite drepturile omului și unul dintre aceste drepturi este de a se face de râs.

Nu știu dacă organizatorii Festivalului Tiger clasic fac un audit în aceste zile pentru a vedea ceea ce a fost OK și ceea ce nu a mers, astfel încât la ediția viitoare să fie făcute corecțiile de rigoare. Ceea ce trebuie reținut este faptul că pentru culturiști Tiger clasic este un reper foarte important și faptul că este o acțiune eminamente privată nu are nicio importanță, că ea dă tonul în culturismul românesc, orice s-ar zice. Cine privește primele 10 universități ale lumii, mi se pare că de stat sunt... Punct.

 

 (06 septembrie 2016)